4 definiții pentru înrămurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrămura vr [At: PANN, ap. ȘĂINEANU, D. U. / V: (cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: în- + ramură] 1 (Rar) A se acoperi de ramuri. 2 A se desface în două.

înrămurà v. a se acoperi cu ramuri: să se înrămureze pomul PANN.

rămuréz (mă) v. refl. (d. ramură). Rar. Mă prelungesc în ramurĭ, mă ramific (vorbind de copacĭ, munțĭ, drumurĭ). – Și înr-.

Intrare: înrămurare
înrămurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrămurare
  • ‑nrămurare
  • înrămurarea
  • ‑nrămurarea
plural
  • înrămurări
  • ‑nrămurări
  • înrămurările
  • ‑nrămurările
genitiv-dativ singular
  • înrămurări
  • ‑nrămurări
  • înrămurării
  • ‑nrămurării
plural
  • înrămurări
  • ‑nrămurări
  • înrămurărilor
  • ‑nrămurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)