10 definiții pentru înotătoare (organ)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNOTĂTOÁRE, înotătoare, s. f. Membrană cu ajutorul căreia înoată peștii și alte animale acvatice; aripioară.

ÎNOTĂTOÁRE ~ f. Organ de înot la unele animale acvatice; aripioară. ~ pectorală. /a înota + suf. ~ătoare

ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. ♦ Sportiv care practică înotul. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

înotător, ~oare [At: CORESI, EV. 376/2 / S și: (nrc) înno~ / Pl: ~i, ~oare / E: înota + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană, ființă) care înoată. 3 smf (Înv) Navigator. 4 sfp (Om) Ordin al păsărilor care înoată. 5 sf Pasăre din ordinul înotătoarelor. 6 sf Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate. 7 sf (Bot; reg) Broscariță.

ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

înnotător a. care știe să înnoate. ║ înnotătoare f. pl. clasă de păsări ce înnoată.

înotătór, -oáre adj. Care înoată saŭ știe să înoate. S. f., pl. oare (că se subînțelege aripă, tradus după fr. nageoire). Șt. nat. Aripă de pește. Pasăre înotătoare, palmipedă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înotătór adj. m., s. m., pl. înotătóri; (ființă, aripioară) f. sg. și pl. înotătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNOTĂTOÁRE s. (ANAT.) aripă, aripioară. (~ crapului.)

ÎNOTĂTOARE s. (IHT.) aripă, aripioară. (~ crapului.)

Intrare: înotătoare (organ)
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarea
  • ‑notătoarea
plural
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarele
  • ‑notătoarele
genitiv-dativ singular
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarei
  • ‑notătoarei
plural
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarelor
  • ‑notătoarelor
vocativ singular
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoareo
  • ‑notătoareo
plural
  • înotătoarelor
  • ‑notătoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înotătoare (organ)

  • 1. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aripioară aripă

etimologie:

  • Înota + sufix -ător.
    surse: DEX '09