9 definiții pentru îngropat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngropat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 18 / Pl: ~uri / E: îngropa] 1-7 Îngropare (1-7). 8 (Fig) Ascundere. 9-11 Îngropare (9-11). 12 (Fig) Uitare. 13 (Fig) Distrugere. 14 (Nob) Înecare.

ÎNGROPÁT s. n. Faptul de a (se) îngropa. ♦ A doua prașilă a viei și a porumbului; mușuroit; acoperire cu pământ a viței-de-vie, toamna. – V. îngropa.

ÎNGROPÁT s. n. Faptul de a (se) îngropa. ♦ A doua prașilă a viei și a porumbului; mușuroit; acoperire cu pământ a viței de vie, toamna. – V. îngropa.

ÎNGROPÁT1 s. n. 1. Îngropare, înmormîntare. 2. Vîrîre în pămînt și acoperire cu pămînt. Îngropatul viței de vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGROPÁT s. v. înmormântare.

ÎNGROPAT s. îngropare, înhumare, înmormîntare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~ unui decedat.)

Intrare: îngropat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngropat
  • ‑ngropat
  • îngropatul
  • îngropatu‑
  • ‑ngropatul
  • ‑ngropatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • îngropat
  • ‑ngropat
  • îngropatului
  • ‑ngropatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngropat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) îngropa.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi îngropa
    surse: DEX '09 DEX '98