9 definiții pentru înghițire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHIȚIRE, înghițiri, s. f. Acțiunea de a înghiți; deglutiție. – V. înghiți.

ÎNGHIȚIRE, înghițiri, s. f. Acțiunea de a înghiți; deglutiție. – V. înghiți.

înghițire sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ri / E: înghiți] 1 Trecere a mâncării și băuturii în stomac, prin faringe și esofag Si: înghițitură (1). 2 (Pex) Alimentare. 3 (Pex) Devorare. 4 (Rar) Păcălire. 5 (Fig) Suportare cu stoicism a unei dureri fizice sau morale. 6 Citire rapidă și cu pasiune a unei cărți, a unui text scris. 7 (Fig) Risipire a averii cuiva. 8-9 (Fig) Dispariție (prin cufundare în apă sau) prin îngropare în pământ. 10 (Fig) învăluire din toate părțile. 11 (Șfg) Absorbire a unui lichid Si: înghițit1 (11). 12 (Fig) Trecere în posesia cuiva. 13 (Pex) Inhalare de aer, de fum etc. 14-15 Omitere de cuvinte sau silabe din cauza (emoției sau a) unui defect de vorbire. 16 Abținere de a spune ceea ce ar fi vrut să spună. 17-18 Stăpânire (a plânsului sau) a râsului. 19 Reprimare a unui sentiment. 20-21 Suportare fără ripostă (a unei jigniri sau) a unei ironii. 22 Necesitate de a face un lucru împotriva voinței.

ÎNGHIȚIRE, înghițiri, s. f. Acțiunea de a înghiți. Spectacolul se termina întotdeauna cu înghițirea celor trei săbii. SAHIA, N. 66.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înghițire s. f., g.-d. art. înghițirii; pl. înghițiri

înghițire s. f., g.-d. art. înghițirii; pl. înghițiri

înghițire s. f., g.-d. art. înghițirii; pl. înghițiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGHIȚIRE s. 1. v. deglutiție. 2. v. ingerare. 3. înghițit, înghițitură. (~ unui ac.)

ÎNGHIȚIRE s. 1. (FIZIOL.) deglutiție. (Actul ~ unui bol alimentar.) 2. înghițit, înghițitură. (~ unui ac.)

Intrare: înghițire
înghițire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghițire
  • ‑nghițire
  • înghițirea
  • ‑nghițirea
plural
  • înghițiri
  • ‑nghițiri
  • înghițirile
  • ‑nghițirile
genitiv-dativ singular
  • înghițiri
  • ‑nghițiri
  • înghițirii
  • ‑nghițirii
plural
  • înghițiri
  • ‑nghițiri
  • înghițirilor
  • ‑nghițirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înghițire, înghițirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înghiți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.