7 definiții pentru înghesuit (adj.) înghezuit înghisuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înghesuit2, ~ă [At: MAG. IST. IV, 24/8 / V: ~ghezu~, înghis~ / Pl: ~iți, ~e / E: înghesui] 1 a Ticsit. 2 a Îngrămădit în cantitate mare într-un spațiu restrâns Si: înghesuit2 (2). 3 a Ghemuit. 4 a Strâmtorat. 5 a Des. 6 a (D. pumni, râs, sunete etc.) Înfundat. 7 av (Îe) A râde ~ A râde înfundat. 8 a În care este mare înghesuială Si: aglomerat. 9 a Care are un spațiu redus.

ÎNGHESUÍT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.

ÎNGHESUÍT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.

ÎNGHESUÍT2, -Ă, -înghesuiți, -te, adj. 1. Îngrămădit, îmbulzit, strîns. Erau dar cinci inși înghesuiți într-o odăiță. CĂLINESCU, E. 108. În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168. ◊ Fig. Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. DELAVRANCEA, S. 69. ◊ (Adverbial, neobișnuit, în expr.) A rîde înghesuit = a rîde înfundat. Îmi pare că te văd... rîzînd înghesuit în barba-ți căruntă. ODOBESCU, S. I 436. 2. În care e mare înghesuială; aglomerat. Frumos bal, nu-i așa? – Prea frumos, numai cam înghesuit. ALECSANDRI, T. 773.

înghezuit2, ~ă a vz înghesuit

înghisuit2, ~ă a vz înghesuit2


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHESUÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. burdușit, îndesat, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~ cu...)

ÎNGHESUIT adj. 1. ghemuit, îndesat, îngrămădit. (Stăteam ~ ca vai de lume.) 2. burdușit, îndesat, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.)

Intrare: înghesuit (adj.)
înghesuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitul
  • înghesuitu‑
  • ‑nghesuitul
  • ‑nghesuitu‑
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuita
  • ‑nghesuita
plural
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiții
  • ‑nghesuiții
  • înghesuite
  • ‑nghesuite
  • înghesuitele
  • ‑nghesuitele
genitiv-dativ singular
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitului
  • ‑nghesuitului
  • înghesuite
  • ‑nghesuite
  • înghesuitei
  • ‑nghesuitei
plural
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiților
  • ‑nghesuiților
  • înghesuite
  • ‑nghesuite
  • înghesuitelor
  • ‑nghesuitelor
vocativ singular
plural
înghezuit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghezuit
  • ‑nghezuit
  • înghezuitul
  • ‑nghezuitul
  • înghezui
  • ‑nghezui
  • înghezuita
  • ‑nghezuita
plural
  • înghezuiți
  • ‑nghezuiți
  • înghezuiții
  • ‑nghezuiții
  • înghezuite
  • ‑nghezuite
  • înghezuitele
  • ‑nghezuitele
genitiv-dativ singular
  • înghezuit
  • ‑nghezuit
  • înghezuitului
  • ‑nghezuitului
  • înghezuite
  • ‑nghezuite
  • înghezuitei
  • ‑nghezuitei
plural
  • înghezuiți
  • ‑nghezuiți
  • înghezuiților
  • ‑nghezuiților
  • înghezuite
  • ‑nghezuite
  • înghezuitelor
  • ‑nghezuitelor
vocativ singular
plural
înghisuit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghisuit
  • ‑nghisuit
  • înghisuitul
  • ‑nghisuitul
  • înghisui
  • ‑nghisui
  • înghisuita
  • ‑nghisuita
plural
  • înghisuiți
  • ‑nghisuiți
  • înghisuiții
  • ‑nghisuiții
  • înghisuite
  • ‑nghisuite
  • înghisuitele
  • ‑nghisuitele
genitiv-dativ singular
  • înghisuit
  • ‑nghisuit
  • înghisuitului
  • ‑nghisuitului
  • înghisuite
  • ‑nghisuite
  • înghisuitei
  • ‑nghisuitei
plural
  • înghisuiți
  • ‑nghisuiți
  • înghisuiților
  • ‑nghisuiților
  • înghisuite
  • ‑nghisuite
  • înghisuitelor
  • ‑nghisuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghesuit (adj.) înghezuit înghisuit

  • 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit (2.).
    exemple
    • Erau dar cinci inși înghesuiți într-o odăiță. CĂLINESCU, E. 108.
      surse: DLRLC
    • În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168.
      surse: DLRLC
    • figurat Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. DELAVRANCEA, S. 69.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (și) adverbial rar A râde înghesuit = a râde înfundat.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îmi pare că te văd... rîzînd înghesuit în barba-ți căruntă. ODOBESCU, S. I 436.
        surse: DLRLC
  • 2. În care este mare înghesuială.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aglomerat (adj.) un exemplu
    exemple
    • Frumos bal, nu-i așa? – Prea frumos, numai cam înghesuit. ALECSANDRI, T. 773.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înghesui
    surse: DEX '09 DEX '98