9 definiții pentru îngălbenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGĂLBENIT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinit, -ă adj.] – V. îngălbeni.
ÎNGĂLBENIT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinit, -ă adj.] – V. îngălbeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngălbenit1 sn [At: DRĂGHICI, R. 26 / Pl: ~uri / E: îngălbeni] 1 Îngălbenire (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Îngălbenire (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngălbenit2, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/41 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~iți, ~e / E: îngălbeni] 1 Care a devenit galben. 2 Care s-a veștejit. 3 Care s-a făcut palid. 4 Care s-a trecut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGĂLBENIT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veșted. Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. – Variante: îngălbinit, -ă, gălbenit, -ă (EMINESCU, N. 63) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNGĂLBINIT, -Ă adj. v. îngălbenit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGĂLBINIT, -Ă adj. v. îngălbenit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNGĂLBINIT, -Ă adj. v. îngălbenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngălbinit, ~ă a vz îngălbenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GĂLBENIT, -Ă adj. v. îngălbenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNGĂLBENIT adj. 1. v. palid. 2. v. ofilit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGĂLBENIT adj. 1. galben, palid, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. galben, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o frunză ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
îngălbenit, îngălbenităadjectiv
-
- Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. DLRLC
- De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. DLRLC
- 1.1. Gălbenit, ofilit, veșted, veștejit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. DLRLC
-
-
etimologie:
- îngălbeni DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.