10 definiții pentru încrezut (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încrezut, ~ă [At: LB / Pl: ~uți, ~e / E: încrede] 1 a (Îrg) Care a fost lăsat în seama cuiva cu toată încrederea Si: încredințat (8). 2 a (Îrg) În care se poate pune toată nădejdea. 3 a Sigur. 4 a Devotat. 5 a Fidel. 6-7 smf, a (Prt) (Persoană) care are o încredere nejustificată în sine. 8-9 smf, a (Persoană) care are o părere foarte bună despre sine Si: arogant. 10 a (Îrg) Plăcut.

ÎNCREZÚT, -Ă, încrezuți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.

ÎNCREZÚT, -Ă, încrezuți, -te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.

ÎNCREZÚT, -Ă, încrezuți, -te, adj. (Despre oameni) Care se crede prea mult, care are o idee prea bună despre sine; îngîmfat, înfumurat. Bouarul era bogat, și acum se făcuse leneș și cam încrezut. SLAVICI, N. I 50. Era foarte încrezută în frumsețea sa. RETEGANUL, P. IV 3.

ÎNCREZÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeț; măreț; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede

încrezút, -ă adj. Care se crede mult, îngînfat, înfumurat. V. crezut și închipuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*încrezút adj. m., s. m. pl. încrezúți; adj. f., s. f. încrezútă, pl. încrezúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREZÚT adj. v. îngâmfat.

ÎNCREZUT adj. fudul, grandoman, infatuat, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?)

Intrare: încrezut (adj.)
încrezut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrezut
  • ‑ncrezut
  • încrezutul
  • încrezutu‑
  • ‑ncrezutul
  • ‑ncrezutu‑
  • încrezu
  • ‑ncrezu
  • încrezuta
  • ‑ncrezuta
plural
  • încrezuți
  • ‑ncrezuți
  • încrezuții
  • ‑ncrezuții
  • încrezute
  • ‑ncrezute
  • încrezutele
  • ‑ncrezutele
genitiv-dativ singular
  • încrezut
  • ‑ncrezut
  • încrezutului
  • ‑ncrezutului
  • încrezute
  • ‑ncrezute
  • încrezutei
  • ‑ncrezutei
plural
  • încrezuți
  • ‑ncrezuți
  • încrezuților
  • ‑ncrezuților
  • încrezute
  • ‑ncrezute
  • încrezutelor
  • ‑ncrezutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrezut, -ă încrezut (2) încrezută

  • 1. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine.
    exemple
    • Bouarul era bogat, și acum se făcuse leneș și cam încrezut. SLAVICI, N. I 50.
      surse: DLRLC
    • Era foarte încrezută în frumsețea sa. RETEGANUL, P. IV 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încrede
    surse: DEX '98 DEX '09