5 definiții pentru încremenit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREMENIT, -Ă, încremeniți, -te, adj. 1. Care a rămas în nemișcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – V. încremeni.

ÎNCREMENIT, -Ă, încremeniți, -te, adj. 1. Care a rămas în nemișcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – V. încremeni.

încremenit, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 26/8 / Pl: ~iți, ~e / E: încremeni] 1 (Înv) Prefăcut în cremene Si: împietrit, pietrificat. 2 (Înv) De consistența cremenii. 3 (D. lucruri în mișcare) Oprit brusc pe loc. 4 (Reg; d. părți ale corpului) Amorțit. 5 (Fig) Rămas în nemișcare, înmărmurit de frică. 6 (Fig) Consternat. 7 Fix.

ÎNCREMENIT, -Ă, încremeniți, -te, adj. Oprit brusc pe loc, rămas în nemișcare; înțepenit, nemișcat, neclintit; p. ext. (despre persoane) înmărmurit, înlemnit, consternat. Nu venea de nicăieri nici o adiere de vînt. Sus pe cer un uliu plutea într-o rotire largă, cu aripile desfăcute, încremenite ca într-un tablou. MIHALE, O. 409. Am stat încremenit sub groaza celor ce aveau să se întîmple. VLAHUȚĂ, O. A. 495. Holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și remîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. Rămăsei încremenit la o așa ciudată priveliște. ALECSANDRI, C. 111. ◊ (Poetic) Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. I 148.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCREMENIT adj. 1. v. înmărmurit. 2. fix, imobil, înlemnit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~ți.)

ÎNCREMENIT adj. 1. împietrit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 2. fix, imobil, înlemnit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.)

Intrare: încremenit
încremenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încremenit
  • ‑ncremenit
  • încremenitul
  • încremenitu‑
  • ‑ncremenitul
  • ‑ncremenitu‑
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremenita
  • ‑ncremenita
plural
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
  • încremeniții
  • ‑ncremeniții
  • încremenite
  • ‑ncremenite
  • încremenitele
  • ‑ncremenitele
genitiv-dativ singular
  • încremenit
  • ‑ncremenit
  • încremenitului
  • ‑ncremenitului
  • încremenite
  • ‑ncremenite
  • încremenitei
  • ‑ncremenitei
plural
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
  • încremeniților
  • ‑ncremeniților
  • încremenite
  • ‑ncremenite
  • încremenitelor
  • ‑ncremenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încremenit, încremeniadjectiv

  • 1. Care a rămas în nemișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu venea de nicăieri nici o adiere de vînt. Sus pe cer un uliu plutea într-o rotire largă, cu aripile desfăcute, încremenite ca într-un tablou. MIHALE, O. 409. DLRLC
    • format_quote poetic Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
  • 2. Consternat, înlemnit, înmărmurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am stat încremenit sub groaza celor ce aveau să se întîmple. VLAHUȚĂ, O. A. 495. DLRLC
    • format_quote Holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și remîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. DLRLC
    • format_quote Rămăsei încremenit la o așa ciudată priveliște. ALECSANDRI, C. 111. DLRLC
etimologie:
  • vezi încremeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.