14 definiții pentru încordare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORDARE, încordări, s. f. Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură. – V. încorda.

ÎNCORDARE, încordări, s. f. Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură. – V. încorda.

încordare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 103 / Pl: ~dări / E: încorda] 1 Contractare a mușchilor corpului Si: încordat1 (1), (înv) încordăciune (1), încordătură (1). 2 (Pex) Contractare a corpului în întregime Si: încordat1 (2), (înv) încordăciune (2), încordătură (2). 3 (Fig) Concentrare intelectuală Si: încordat1, (înv) încordăciune (3), încordătură (3). 4 Întindere puternică a unei coarde, a unui arc etc. Si: încordat1 (4), (înv) încordăciune (3), încordătură (3). 5 (Spc) Acordare a unui instrument muzical prin întinderea coardelor Si: încordat1 (5), (înv) încordăciune (5), încordătură (5). 6 (Fig) Stare de tensiune între persoane Si: (înv) încordăciune (6), încordătură (6). 7 (Îrg) Legare a cuiva sau a ceva cu funii, nuiele etc. Si: (înv) încordăciune (7), încordătură (7). 8 (îrg) Întindere a membrelor cuiva prin instrumente de tortură Si: (înv) încordăciune (8), încordătură (8). 9 (Reg) Legare a viței de vie Si: (reg) încordat1 (7), (înv) încordăciune (9), încordătură (9).

ÎNCORDARE, încordări, s. f. Faptul de a (se) încorda. 1. Efort de concentrare a forțelor fizice sau intelectuale. Din cîteva încordări ale brațelor lui vînjoase, fu în mijlocul curentului. BART, E. 184. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții. GHEREA, ST. CR. II 139. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare... a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice. VLAHUȚĂ, O. A. 414. ♦ Tensiune. Încordare nervoasă.Băiatul trecu printr-o stare ciudată de încordare. VORNIC, P. 183. ◊ Loc. adv. Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile; febril. A doua zi avea să cunoască ceea ce aștepta cu încordare. VORNIC, P. 158. Toată urbea așteaptă cu încordare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187. 2. Strîngere, strînsoare, îmbrățișare. Se desface din încordarea brațelor ei. VLAHUȚĂ, N. 148.

ÎNCORDARE ~ări f. 1) v. A ÎNCORDA și A SE ÎNCORDA. ◊ Cu ~ din toate puterile (fizice și/sau intelectuale). 2) fig. Stare de spirit încordată; tensiune. /v. a încorda

încordare f. 1. acțiunea de a încorda: încordarea mușchilor; 2. rezultatul ei: tensiune; 3. fig. opintire intelectuală.

încordáre f. Acțiunea de a saŭ de a te încorda, tensiune: încordarea mușchilor, (fig.) a mințiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încordare s. f., g.-d. art. încordării; pl. încordări

încordare s. f., g.-d. art. încordării; pl. încordări

încordare s. f., g.-d. art. încordării; pl. încordări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCORDARE s. 1. înstrunare, întindere, strunire, (înv.) încordătură. (~ a arcului.) 2. v. întindere. 3. întindere, tensiune. (~ mușchilor.) 4. v. concentrare. 5. v. înfrigurare. 6. tensionare. (ă relațiilor dintre ei.) 7. v. tensiune. (Stare de ~.)

ÎNCORDARE s. 1. înstrunare, întindere, strunire, (înv.) încordătură. (~ a arcului.) 2. întindere, tensionare, tragere. (~ firelor textile.) 3. întindere, tensiune. (~ mușchilor.) 4. concentrare. (~ lui i se vede în ochi.) 5. agitație, febrilitate, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (~ dinaintea plecării la drum.) 6. nervozitate, tensiune. (Stare de ~.)

Încordare ≠ destindere, relaxare

Intrare: încordare
încordare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încordare
  • ‑ncordare
  • încordarea
  • ‑ncordarea
plural
  • încordări
  • ‑ncordări
  • încordările
  • ‑ncordările
genitiv-dativ singular
  • încordări
  • ‑ncordări
  • încordării
  • ‑ncordării
plural
  • încordări
  • ‑ncordări
  • încordărilor
  • ‑ncordărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încordare, încordărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Efort de concentrare a forțelor fizice sau intelectuale. DLRLC
      • format_quote Din cîteva încordări ale brațelor lui vînjoase, fu în mijlocul curentului. BART, E. 184. DLRLC
      • format_quote O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții. GHEREA, ST. CR. II 139. DLRLC
      • format_quote În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare... a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice. VLAHUȚĂ, O. A. 414. DLRLC
      • 1.1.1. Tensiune. DLRLC
        sinonime: tensiune
        • format_quote Încordare nervoasă. DLRLC
        • format_quote Băiatul trecu printr-o stare ciudată de încordare.VORNIC, P. 183. DLRLC
        • chat_bubble locuțiune adverbială Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile. DLRLC
          sinonime: febril
          • format_quote A doua zi avea să cunoască ceea ce aștepta cu încordare. VORNIC, P. 158. DLRLC
          • format_quote Toată urbea așteaptă cu încordare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187. DLRLC
    • 1.2. Strângere, strânsoare, îmbrățișare. DLRLC
      • format_quote Se desface din încordarea brațelor ei. VLAHUȚĂ, N. 148. DLRLC
etimologie:
  • vezi încorda DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.