14 definiții pentru încet (adv.) încet-încet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încet, ~ea [At: NECULCE, ap. LET. II, 374/7 / V: (îvr) cet, cea / Pl: ~eți, ~e / E: ml *qu(i)etus, -a, -um] 1 a (D. mișcări, acțiuni; îoc iute, repede) Cu viteză redusă Si: domol, lin, liniștit. 2 a (D. oameni) Care reacționează cu întârziere. 3 a Delicat. 4 a (D. timp) Care trece greu. 5 a (D. oameni) Care face ceva în ritm lent. 6 a (D. judecată, gândire) Care raționează cu greutate. 7 s (Înv) Liniște. 8 s (Înv) Vreme liniștită. 9 av Fără grabă Si: alene, pe nesimțite, potolit. 10 av (Exclamativ; îe) Încet! încet (domnule)! Nu te înfuria. 11-12 av (Îlav) ~-~ sau cu ~ul, cu ~ul, ori -ul cu ~ul, (înv) pre ~(ul), sau pren~(-), ori prin cet(ul), sau pe ~ul (Treptat și) cu mare atenție. 13-14 a, av (D. sunete, melodii etc.) (Care este) cu intensitate scăzută, abia auzit. 15 av În surdină. 16 av Cu glas coborât Si: molcom. 17 a Blând. 18 a Pașnic.

ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

ÎNCÉT1 adv. 1. (Pe lîngă verbe de mișcare, în opoziție cu repede) Fără grabă, domol, binișor, liniștit; lin, pe nesimțite. Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95. ◊ (Întărit prin repetare) Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. ◊ Expr. Încetul cu încetul sau încet-încet sau cu încetul = puțin cîte puțin, treptat, cu timpul. Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225. Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125. Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48. Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7. 2. (Pe lîngă verbe ca «a vorbi», «a cînta», în opoziție cu tare, puternic) Cu glas coborît, scăzut, molcom, potolit. Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127. 3. (În construcții eliptice, cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare! Încet! mă doare. ♦ Fără zgomot! Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 340. – Formă gramaticală: (în expr.) încetul.

ÎNCÉT1 adv. 1) Fără grabă; pe îndelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece ~.~ul cu ~ul (sau ~-~, cu ~ul) puțin câte puțin. 2) Fără zgomot; aproape neauzit. Vântul bate ~. 3) (cu valoare de interjecție) Atent! Cu băgare de seamă! /<lat. qu[i]etus

încet a. și adv. 1. domol: cu glas blând, duios, încet EM.; 2. nu curând; încet-încet, cu timpul; 3. binișor: umblă încet [Lat. vulg. QUETUS = clasic QUIETUS]. ║ n. lipsă de repeziciune: încetul cu încetul.

încét, -ceátă adj., pl. ețĭ, ete (lat. in, în și quetus îld. quietus, liniștit, part. d. quiéscere, a liniști; it. cheto, pv. quet, fr. coi, sp. pg. quedo. V. achit, cvit, fit). Liniștit, lent: lucrare înceată. Domol, moleșit, bleg: om încet. Adv. Nu răpede: a merge, a dicta încet. Nu tare, cu voce joasă: a vorbi încet. Cu atențiune, cu mișcări lente: cu lucrurile supțirĭ trebuĭe să umbli încet. Încet-încet (˘ ˉ ˘ ˘) saŭ încetu cu încetu, pe nesimțite, lent: încetu cu încetu se face oțetu (Prov.). – În Trans. și cet. V. cu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încét2/încét-încét adv.

încét-încét v. încét

încét-încét loc. adv.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÉT adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

ÎNCET adj., adv. 1. adj. domol, lent, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 2. adv. agale, alene, binișor, domol, incetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.) 3. adj. greoi, lent, moale, molatic, molîu, (înv.) târziu, zăbavnic. (Om ~ în mișcări.) 4. adv. (MUZ.) adagio, lento, rar. 5. adj. coborît, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 6. adv. (MUZ.) piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încét (înceátă), adj.1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. înțet. Lat. quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), der. intern, sau din lat. quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s. f. (lipsă de iuțeală); încetinitor, s. n. (care micșorează viteza); încetinel (var. încetișor), adv. (agale; ușurel).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHI VA PIANO, VA SANO (it.) cine merge încet, merge sigur – Expresia este echivalentă cu cea românească: „Cine merge încet, departe ajunge”.

Intrare: încet (adv.)
încet2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • încet
  • ‑ncet
încet-încet locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • încet-încet
  • ‑ncet-încet
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încet (adv.) încet-încet

  • 1. Fără grabă; pe nesimțite.
    exemple
    • Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318.
      surse: DLRLC
    • Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • repetat Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, cu timpul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: treptat 4 exemple
      exemple
      • Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225.
        surse: DLRLC
      • Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125.
        surse: DLRLC
      • Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48.
        surse: DLRLC
      • Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Încet! mă doare.
        surse: DLRLC
      • Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 340.
        surse: DLRLC
  • 2. Cu glas coborât; molcom, potolit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: molcom potolit 3 exemple
    exemple
    • Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106.
      surse: DLRLC
    • Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127.
      surse: DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: încetul.
    surse: DLRLC

etimologie: