16 definiții pentru început (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

început1 [At: CORESI, EV. 25/29 / V: (înv) ceput / Pl: ~uri / E: începe] 1-12 sn Începere (2-5, 9-15). 13 Înființare. 14 sn (Îoc sfârșit sau capăt) Moment inițial de la care începe ceva și căruia nu-i precede nimic Si: începută (4), obârșie, origine. 15 sn (Înv; îs) De ~ Prime fructe. 16 sn (Îs) Un ~ de... sau începuturi de... Inițiativă și prime încercări în derularea unei acțiuni. 17 sn (Îf începuturi) Noțiuni elementare ale unei învățături. 18 sn (Îe) A avea ~uri bune A avea o pregătire bună. 19 sn (Rel; înv; îla) Fără-de-~ Caracteristică a divinității de a fi nenăscut și de a exista din veșnicie. 20 sn (Înv; îlav) De sus și de ~ Mai înainte de toate. 21-22 sn (Îlav) De la ~ sau pe la, întru ori dintru ~ În (sau din) momentul inițial. 23 av (Înv) În momentul Creației.

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe.

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe.

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct inițial de plecare; parte care începe sau cu care se începe ceva. Fusese o zi caldă de început de aprilie. SADOVEANU, O. VII 123. Nu se deslușea de-i început de ziuă, ori cele dintîi întunecimi ale asfințitului. C. PETRESCU, S. 11. Viitorul și trecutul Sînt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe. EMINESCU, O. I 196. Pe la începutul secolului al XVI-lea se naște în insula Creta un copil dintr-o familie de pescari. ALECSANDRI, T. II 48. ◊ Loc. adj. De la început = cu care se începe ceva. Paginile de la început ale cărții.Loc. adv. De la (sau de, pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial, din capul locului. Dacă el ar fi știut s-o înțeleagă dintru început. REBREANU, R. I 187. Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început. ODOBESCU, S. III 10. De la bun început = din capul locului, din prima clipă. La început = în epoca inițială, în primele timpuri, mai înainte. La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă. EMINESCU, O. I 132. O iubeam și eu la început. NEGRUZZI, S. I 47. Clirosul, ca și mănăstirile, n-aveau privilegiuri deosebite la început. BĂLCESCU, O. II 14. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lucrare neterminată, încercare. După propria-i mărturisire într-un început de biografie, Ion Creangă s-ar fi născut la 1 martie 1837. CĂLINESCU, I. C. 36. ♦ (Învechit) Origine, obîrșie. Leapădă-te de începutul tău, schimbă-ți numele, sau primește pe acesta ce ți-l dau eu. KOGĂLNICEANU, S. A. 55.

ÎNCEPÚT ~uri n. 1) v. A ÎNCEPE. 2) Prima realizare într-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care începe sau cu care începe ceva. ~ul anului.De la ~ din capul locului; din prima clipă. La ~ a) în stadiul inițial; b) mai întâi; în primul rând. 4) înv. Punct de plecare; obârșie; origine. A marca ~ul scrisului român. /v. a începe

început n. 1. primul pas într’o lucrare, primul moment în existență; 2. fig. fundament: sguduind ale lumii începuturi EM.

începút n., pl. urĭ (d. încep). Timpu de cînd saŭ locu de unde începe ceva, origine: începutu lupteĭ, începutu Dunăriĭ. Fig. Origine, fundament: începuturile lumiĭ. La început, cînd a început ceva: la începutu sărbăriĭ. A face unuĭ lucru începutu, a-l începe (vorbind maĭ ales de fapte rele): acesteĭ nenorocirĭ invidia ĭ-a făcut începutu. – La Ur. din ceput, de la început.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

începút s. n., pl. începúturi

începút s. n., pl. începúturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCEPÚT s. 1. debut, (înv.) primiții (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) 2. v. origine. 3. v. cap.

ÎNCEPUT s. 1. debut, (înv.) primiții (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) 2. obîrșie, origine, proveniență, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latin al limbii române.) 3. cap, frunte. (~ coloanei.)

Început ≠ încheiere, sfârșit


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCEPUT. Subst. Început, începere, începătură (înv.). Punct de plecare, punct de pornire, fază inițială, moment inițial, fază incipientă, începutul începuturilor. Naștere, origine, geneză, obîrșie, început (înv.), sursă, proveniență, prevenire (rar), sorginte (livr.), izvor (fig.). Apariție, ivire, iveală (rar), sfetire (înv.), naștere (fig.). Inițiere, înființare, întemeiere, instituire, fundare, creare, creație. Inaugurare, deschidere, vernisaj. Pornire, porneală (pop.), plecare, purcedere (pop.), purces (înv. și pop.), urnire, punere în mișcare, demaraj, demarare. Declanșare, izbucnire, dezlănțuire, stîrnire, iscare. Începător, novice; boboc (fig.); neofit. Inițiator, promotor, întemeietor, fondator. Adj. De început, începător, incipient, incoativ (lingv.), inițial, prim, dintîi. Primar, originar, primordial. Inaugural, de deschidere. Vb. A (se) începe. A-și avea originea (obîrșia, proveniența din... ), a origina (rar), a proveni, a se trage din..., a izvorî (fig.). A apărea, a se ivi, a (se) sfeti (înv.), a lua naștere, a se naște (fig.). A iniția, a face începutul, a înființa, a întemeia, a institui, a funda, a crea. A inaugura, a deschide, a vernisa. A porni, a pleca, a purcede (pop.), a (se) urni, a se pune în mișcare, a demara. A (se) declanșa, a izbucni, a (se) dezlănțui, a (se) stîrni, a (se) isca. Adv. La început, întîi, (pentru) întîia dată (oară), (pentru) prima dată, intîiași dată, de la (de, pe la, dintru, întru) început, de la (bun) început, de la începutul începuturilor, în (din) momentul inițial, din capul locului, din prima clipă, din primul moment; cu începere de... (de la..., din...). V. acțiune, inițiativă, încercare, mișcare, naștere, plecare, timp.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AB OVO (lat.) de la ou; de la începutul începuturilor – Horațiu, „Ars poetica”, 147: „Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovo” („Și nu urzește războiul troian de la oul cel geamăn”). Poetul îl laudă pe Homer pentru că începe „Iliada” cu mânia lui Ahile, adică intrând direct în subiectul epopeii, iar nu cu pretextul îndepărtat al Războiului troian: nașterea Elenei și a lui Pollux, geamănul ei, din oul divin.

AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ouă (până) la mere – De la început până la sfârșit. Romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere.

INITIUM EST SALUTIS NOTITIA PECATI (lat.) recunoașterea greșelii este începutul salvării – Seneca, „Epistulae”, 28.

OMNIUM RERUM PRINCIPIA PARVA SUNT (lat.) Începuturile tuturor lucrurilor sunt mici – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, 5, 21.

Intrare: început (s.n.)
început1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutul
  • începutu‑
  • ‑nceputul
  • ‑nceputu‑
plural
  • începuturi
  • ‑nceputuri
  • începuturile
  • ‑nceputurile
genitiv-dativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutului
  • ‑nceputului
plural
  • începuturi
  • ‑nceputuri
  • începuturilor
  • ‑nceputurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

început (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) începe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: începere antonime: sfârșit (s.n.) încheiere
  • 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Fusese o zi caldă de început de aprilie. SADOVEANU, O. VII 123.
      surse: DLRLC
    • Nu se deslușea de-i început de ziuă, ori cele dintîi întunecimi ale asfințitului. C. PETRESCU, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Viitorul și trecutul Sînt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe. EMINESCU, O. I 196.
      surse: DLRLC
    • Pe la începutul secolului al XVI-lea se naște în insula Creta un copil dintr-o familie de pescari. ALECSANDRI, T. II 48.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adjectivală De la început = cu care se începe ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Paginile de la început ale cărții.
        surse: DLRLC
    • 2.2. locuțiune adverbială De la (bun) început = din primele momente, din capul locului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.3. locuțiune adverbială De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Dacă el ar fi știut s-o înțeleagă dintru început. REBREANU, R. I 187.
        surse: DLRLC
      • Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început. ODOBESCU, S. III 10.
        surse: DLRLC
    • 2.4. locuțiune adverbială La început = în epoca inițială, în primele timpuri, mai înainte.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă. EMINESCU, O. I 132.
        surse: DLRLC
      • O iubeam și eu la început. NEGRUZZI, S. I 47.
        surse: DLRLC
      • Clirosul, ca și mănăstirile, n-aveau privilegiuri deosebite la început. BĂLCESCU, O. II 14.
        surse: DLRLC
    • 2.5. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») Lucrare neterminată.
      surse: DLRLC sinonime: încercare un exemplu
      exemple
      • După propria-i mărturisire într-un început de biografie, Ion Creangă s-ar fi născut la 1 martie 1837. CĂLINESCU, I. C. 36.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Leapădă-te de începutul tău, schimbă-ți numele, sau primește pe acesta ce ți-l dau eu. KOGĂLNICEANU, S. A. 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi începe
    surse: DEX '98 DEX '09