18 definiții pentru înapoia (vb.) napoia înapoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înapoia1 [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoiá (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoí (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.

A ÎNAPOIÁ ~iéz tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

A SE ÎNAPOIÁ mă ~iéz intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

NAPOIÁ vb. I v. înapoia2.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înapoiá2 (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiáză, 1 pl. înapoiém; conj. prez. 3 înapoiéze; ger. înapoínd

înapoiá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înapoiéz, 3 sg. și pl. înapoiáză, 1 pl. înapoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. înapoiéze; ger. înapoínd

înapoia (ind. prez. 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem)

înapoiez, -ind ger., -iere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNAPOIÁ vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.

ÎNAPOIÁ vb. v. decădea, regresa.

ÎNAPOIA vb. 1. a da, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a rambursa, a restitui. (A ~ creditul primit.) 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. a se întoarce, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd te-ai ~ acasă?)

înapoia vb. v. DECĂDEA. REGRESA.

A se înapoia ≠ a propăși, a progresa.

Intrare: înapoia (vb.)
înapoia1 (vb.) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: î-na-po-ia, în-a-po-ia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiere
  • ‑napoiere
  • înapoiat
  • ‑napoiat
  • înapoiatu‑
  • ‑napoiatu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiați
  • ‑napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
(să)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (tu)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
(să)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiași
  • ‑napoiași
  • înapoiaseși
  • ‑napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoie
  • ‑napoie
  • înapoiase
  • ‑napoiase
plural I (noi)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
(să)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiarăm
  • ‑napoiarăm
  • înapoiaserăm
  • ‑napoiaserăm
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (voi)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
(să)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiarăți
  • ‑napoiarăți
  • înapoiaserăți
  • ‑napoiaserăți
  • înapoiaseți
  • ‑napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiaseră
  • ‑napoiaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • napoia
  • napoiere
  • napoiat
  • napoiatu‑
  • napoind
  • napoindu‑
singular plural
  • napoia
  • napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • napoiez
(să)
  • napoiez
  • napoiam
  • napoiai
  • napoiasem
a II-a (tu)
  • napoiezi
(să)
  • napoiezi
  • napoiai
  • napoiași
  • napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoia
  • napoie
  • napoiase
plural I (noi)
  • napoiem
(să)
  • napoiem
  • napoiam
  • napoiarăm
  • napoiaserăm
  • napoiasem
a II-a (voi)
  • napoiați
(să)
  • napoiați
  • napoiați
  • napoiarăți
  • napoiaserăți
  • napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoiau
  • napoia
  • napoiaseră
verb (VT408)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoire
  • ‑napoire
  • înapoit
  • ‑napoit
  • înapoitu‑
  • ‑napoitu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoiește
  • ‑napoiește
  • înapoiți
  • ‑napoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoii
  • ‑napoii
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (tu)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
(să)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiși
  • ‑napoiși
  • înapoiseși
  • ‑napoiseși
a III-a (el, ea)
  • înapoiește
  • ‑napoiește
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoise
  • ‑napoise
plural I (noi)
  • înapoim
  • ‑napoim
(să)
  • înapoim
  • ‑napoim
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoirăm
  • ‑napoirăm
  • înapoiserăm
  • ‑napoiserăm
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (voi)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
(să)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoirăți
  • ‑napoirăți
  • înapoiserăți
  • ‑napoiserăți
  • înapoiseți
  • ‑napoiseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoiseră
  • ‑napoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înapoia (vb.) napoia înapoi

  • 1. tranzitiv A da înapoi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: restitui înturna 2 exemple
    exemple
    • Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se întoarce la locul de unde a plecat.
      exemple
      • Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214.
        surse: DLRLC
      • A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat învechit A fi în declin.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: decădea regresa antonime: progresa propăși un exemplu
    exemple
    • Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • înapoi
    surse: DEX '09 DEX '98