12 definiții pentru înțeles (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚELÉS1, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege.

înțeles1 sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: înțelege] 1-6 Înțelegere (1-6). 7 Constatare. 8 Observare. 9 Imaginare. 10-14 Înțelegere (10-14). 15 Aflare. 16 Scuzare. 17 Concepere. 18-20 Înțelegere (18-20). 21 Semnificație a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc Si: (înv) înțelegut1 (2), înțelegută (3), noimă, sens, tâlc. 22-23 (Îljv) Pe ~ sau pe ~ul tuturor Care poate fi priceput de oricine Si: lămurit. 24 (Îlav) Cu ~ Cu semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie.

ÎNȚELÉS2, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege.

ÎNȚELÉS1, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.) tîlc, sens. Frică în adevăratul înțeles al cuvîntului nu-mi era, dar simțeam o greutate în piept. SADOVEANU, O. VI 9. Iată, ciutele au pășit din mal în undă și ascultă înțelesul vîntului pogorît încet. ARGHEZI, P. T. 157. Și vorbesc cu-atît de multe înțelesuri. EMINESCU, O. I 121. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putînd fi priceput de oricine; lămurit. Vorbea... explicînd pe înțelesul unor copii, elevi din școala primară, cîte feluri de sol sînt și cum se lucrează fiecare. GALAN, B. I 237. Cu înțeles = cu un tîlc adînc, cu o anumită semnificație, cu rost. De la el, Lipan deprinsese și unele vorbe adînci, pe care le spunea cu înțeles, la vreme potrivită. SADOVEANU, B. 7.

ÎNȚELÉS1 ~uri n. Conținut logic interior; semnificație a unui lucru; sens. ◊ Pe ~ul tuturor într-o formă limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumită semnificație; cu tâlc; cu rost. /v. a înțelege

înțeles n. noimă, sens: cuvinte pline de înțeles EM.

înțelés n., pl. urĭ (d. înțeleg). Însemnare, noĭmă, sens: cuvinte pline de înțeles, cu doŭă înțelesurĭ. Motiv, explicațiune, sens: supărarea luĭ n’are nicĭ un înțeles. Vechĭ. Înțelepcĭune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțelés s. n., pl. înțelésuri

înțelés s. n., pl. înțelésuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚELÉS s. 1. v. sens. 2. v. semnificație. 3. v. mesaj.

ÎNȚELES s. 1. accepție, conținut, însemnare, semnificație, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simț, tîlc. (~ unui cuvînt.) 2. rațiune, rost, semnificație, sens, tîlc, (înv. și pop.) meșteșug, (pop.) noimă, (Mold. și Munt.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmație?) 3. mesaj, semnificație, sens, tîlc, (înv.) socoteală. (~ adînc al unei poezii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNȚELÉS s. n. (< înțelege, cf. lat. intelligere): semnificație, accepție, conținut semantic, sens al unui cuvânt, al unei părți de vorbire, al unei propoziții, al unei comunicări, al unui text etc. (v. sens).

Intrare: înțeles (s.n.)
înțeles2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțeles
  • ‑nțeles
  • înțelesul
  • înțelesu‑
  • ‑nțelesul
  • ‑nțelesu‑
plural
  • înțelesuri
  • ‑nțelesuri
  • înțelesurile
  • ‑nțelesurile
genitiv-dativ singular
  • înțeles
  • ‑nțeles
  • înțelesului
  • ‑nțelesului
plural
  • înțelesuri
  • ‑nțelesuri
  • înțelesurilor
  • ‑nțelesurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțeles (s.n.)

  • 1. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noimă semnificație sens tâlc 3 exemple
    exemple
    • Frică în adevăratul înțeles al cuvîntului nu-mi era, dar simțeam o greutate în piept. SADOVEANU, O. VI 9.
      surse: DLRLC
    • Iată, ciutele au pășit din mal în undă și ascultă înțelesul vîntului pogorît încet. ARGHEZI, P. T. 157.
      surse: DLRLC
    • Și vorbesc cu-atît de multe înțelesuri. EMINESCU, O. I 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lămurit (adj.) un exemplu
      exemple
      • Vorbea... explicînd pe înțelesul unor copii, elevi din școala primară, cîte feluri de sol sînt și cum se lucrează fiecare. GALAN, B. I 237.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • De la el, Lipan deprinsese și unele vorbe adînci, pe care le spunea cu înțeles, la vreme potrivită. SADOVEANU, B. 7.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înțelege
    surse: DEX '09 DEX '98