5 definiții pentru înșelat (amăgit)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înșelat2 sn [At: MOSAȘ, P. P. 54 / V: (reg) ~șal~, ~șăl~ / Pl: (nob) ~uri / E: înșela2] 1 (Înv) Câștigare. 2-3 Înșelare2 (2-3). 4 Dezamăgire. 5-10 Înșelare2 (25-10@).

înșelat4, ~ă a [At: CORESI, EV. 371/29 / V: (reg) ~șal-, ~șăl~ / Pl: ~ați, ~e / E: înșela2] 1 Indus în eroare Si: păcălit, păgubit. 2 Trădat în fidelitatea conjugală, în dragoste. 3 (Pex) Escrocat. 4 Dezamăgit. 5-6 Sedus (și abandonat).

ÎNȘELÁT, -Ă, înșelați, -te, adj. I. (Înv.) Înșeuat, cu șaua pusă. II. 1. Indus în eroare; păcălit, amăgit. 2. Trădat în fidelitatea conjugală; p. gener. trădat în dragoste. ♦ (Despre fete, femei) Ademenit, sedus. – V. înșela.

ÎNȘELÁT, -Ă, înșelați, -te, adj. I. (Înv.) Înșeuat, cu șaua pusă. II. 1. Indus în eroare; păcălit, amăgit. 2. Trădat în fidelitatea conjugală; p. gener. trădat în dragoste. ♦ (Despre fete, femei) Ademenit, sedus. – V. înșela.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȘELÁT adj., s. 1. adj. ademenit, amăgit, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. adj. v. sedus. 3. adj., s. trădat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.) 4. adj. v. escrocat. 5. adj. v. păgubit.

ÎNȘELAT adj., s. 1. adj. ademenit, amăgit, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. adj. ademenit, amăgit, momit, sedus, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.) 3. adj., s. trădat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.) 4. adj. escrocat, pungășit. (Persoană ~.) 5. adj. păgubit, (fam.) mofluz. (A ieșit ~.)

Intrare: înșelat (amăgit)
înșelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșelat
  • ‑nșelat
  • înșelatul
  • înșelatu‑
  • ‑nșelatul
  • ‑nșelatu‑
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelata
  • ‑nșelata
plural
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelații
  • ‑nșelații
  • înșelate
  • ‑nșelate
  • înșelatele
  • ‑nșelatele
genitiv-dativ singular
  • înșelat
  • ‑nșelat
  • înșelatului
  • ‑nșelatului
  • înșelate
  • ‑nșelate
  • înșelatei
  • ‑nșelatei
plural
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelaților
  • ‑nșelaților
  • înșelate
  • ‑nșelate
  • înșelatelor
  • ‑nșelatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înșelat (amăgit)

etimologie:

  • vezi înșela
    surse: DEX '09