20 de definiții pentru înălța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂLȚA, înalț, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. ♦ Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal; a încăleca. 2. Refl. A deveni mai înalt; a crește. 3. Refl. (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). 4. Tranz. A construi, a clădi. A înălța o casă. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva în rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia înalță sufletul.Refl. A se arăta trufaș; a se mândri. [Var.: (reg.) nălța vb. I] – Lat. *inaltiare (< altus).

ÎNĂLȚA, înalț, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. ♦ Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal; a încăleca. 2. Refl. A deveni mai înalt; a crește. 3. Refl. (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). 4. Tranz. A construi, a clădi. A înălța o casă. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva în rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia înalță sufletul.Refl. A se arăta trufaș; a se mândri. [Var.: (reg.) nălța vb. I] – Lat. *inaltiare (< altus).

înălța [At: COD. VOR. 121 /4 / V: (înv) îrălța, nălța / S și: înnă~ / Pzi: îna / E: ml *inaltiare] 1-2 vtr A (se) ridica. 3 vt (D. clădiri) A construi (2). 4-8 vi (Îe) A ~ din umeri (umerele, cu umerele) A strânge din umeri, exprimând (neputință) (nedumerire) (neștiință sau) nepăsare. 9 vi (D. corpurile cerești) A se ivi pe bolta cerească. 10-11 vt (Îe) A (-și) ~ ochii A privi în sus (în semn de nesupunere). 12 vr (Înv; îe) A se ~ la preț A se scumpi. 13-14 vtr (Fig) A (se) ridica în rang Si: a (se) înnobila. 15 vt (Îe) A ~ glasul A ridica vocea, tonul Si: a striga, a țipa. 16 vt (Fig; d. faptele cuiva) A lăuda. 17 vt (Fig; îe) A ~ numele lui Dumnezeu A slăvi pe Dumnezeu. 18 vr (Fig; înv) A se mândri peste măsură. 19 vt (Fig) A perfecționa. 20-21 vtr (Înv; îe) A (se) ~ la tron A prelua domnia. 22-23 vtr (Înv; îe) A (se) ~ pe cal A încăleca. 24 vt A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect. 25 vr A deveni mai înalt Cf a crește. 26 vr (D. clădiri, monumente) A se ivi în toată înălțimea. 27 vr (D. glas, sunete) A se auzi limpede. 28-29 vtr (Fig) A (se) ridica din punct de vedere spiritual.

ÎNĂLȚA, înalț, vb. I. 1. Tranz. A face să fie înalt; a îndrepta în sus, a ridica. Să înalțe o prăjină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie. ISPIRESCU, L. 127. ◊ Fig. Însărcinarea aceasta îi plăcea... fiindcă i se părea că-l înalță deasupra tuturor. REBREANU, I. 31. Armonie!... Tu dai cîntecului aripi și-l înalți de la pămînt. MACEDONSKI, O. I 88. ◊ Expr. A (sau a-și) înălța ochii = a-și ridica privirile (spre cer, spre o persoană etc.; atestat în forma nălța). Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. EMINESCU, O. I 199. ♦ Refl. A se îndrepta în sus, a se ridica. Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărînă proaspătă și groasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146. De după dealuri depărtate, Deasupra codrilor pustii, Se-nalță luna. VLAHUȚĂ, O. A. 30. Îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dînsul în sus. ISPIRESCU, L. 99. O vede... înălțîndu-se tot mai sus. CREANGĂ, P. 192. ◊ Fig. Odinioară, cîte un păstor necărturar se înalță pe aripi de gînduri și de visuri, cîntînd sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri. SADOVEANU, E. 16. Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate. IOSIF, PATR. 79. N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’ la ceruri. ALECSANDRI, O. 90. Mii de glasuri... s-au înălțat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10. ◊ Intranz. (În expr.) A înălța din umeri = a ridica ușor umerii (în semn de neștiință, de nedumerire, de nepăsare etc.). ♦ Refl. (Rar, urmat de determinarea «pe cal») A încăleca. Curînd se înălțară pe cai. Tropotele deodată treziră singurătatea dumbrăvii din preajma drumului. SADOVEANU, O. I 502. 2. Refl. A deveni mai înalt, a crește. Fruntea ți s-a-nălțat. ARGHEZI, P. T. 9. 3.. Tranz. A construi. În piața Victor Hugo din Paris, altă generație... i-a înălțat marelui poet o statuie. SADOVEANU, E. 228. ◊ Refl. pas. Constantin Brîncoveanu a pus să se înalțe din temelie sau să se rezidească mănăstiri și biserici. IST. R.P.R. 211. 4. Refl. (Despre clădiri înalte, monumente etc.) A se ivi, a apărea deodată înaintea ochilor. Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată...? FRUNZĂ, Z. 40. Zări... înălțîndu-se, trufașă, dinaintea lui cetățuia Neamțu. NEGRUZZI, S. I 168. 5. Tranz. (Cu privire la voce, glas) A ridica. Versurile urmau în liniște și bătrînul înălța glasul, îl scobora în note grele, făcînd să răsune încăperea scundă. DUNĂREANU, CH. 79. ♦ Refl. (Despre glas) A se auzi (cu claritate, tare). Glasul se înălța limpede din umbră. SADOVEANU, O. I 432. 6. Tranz. (Învechit, cu privire la oameni) A ridica într-un rang superior, într-o funcție importantă. Șeful de post a fost înălțat în grad și mutat undeva, la oraș. DUMITRIU, P. F. 55. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere moral, a înnobila. Armonia înalță sufletul și-l mîngîie. ALECSANDRI, T. I 288. ♦ Refl. Fig. A se perfecționa, a se desăvîrși. Mintea înălțîndu-se... știe observa. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Refl. A se mîndri, a se arăta trufaș. Cine se înalță se smerește. NEGRUZZI, S. I 250. – Variantă: nălța (ALECSANDRI, P. I 144) vb. I.

A ÎNĂLȚA înalț 1. tranz. 1) A îndrepta în sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face să devină mai înalt. ~ un perete. 3) (clădiri, construcții) A făuri prin lucrări de construcție; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a clădi. ~ un nou oraș. 4) (vocea, tonul) A face să crească în intensitate. ~ glasul. 5) înv. A ridica în grad; a avansa. 6) fig. A face să devină mai nobil; a înnobila. Muzica înalță sufletul. 7) fam. A ridica în slăvi; a slăvi; a glorifica; a exalta; a elogia; a cânta. 2. intranz.: ~ din umeri a face un gest de neștiință sau de nedumerire. /<lat. inaltiare

A SE ÎNĂLȚA mă îna intranz. 1) A crește în înălțime; a se ridica. 2) A se îndrepta în sus; a se ridica. 3) (despre clădiri, monumente etc.) A se impune prin înălțime evidențiindu-se. /<lat. inaltiare

înălțá v. 1. a ridica în sus: a înălța un zid, o statuă; 2. a înainta: a înălța la un rang; 3. fig. a lăuda foarte: prea îl înalță. [Lat *ALTIARE din ALTUS, înalt].

NĂLȚA vb. I v. înălța.

înálț, a -ălțá v. tr. (d. lat. *altiare, d. altus, înalt; it. alzare, fr. hausser, sp. alzar). Rîdic, construĭesc mărind înălțimea: a înălța un zid, o casă, o statuă. Suĭ, urc: a înălța un zmeŭ în aer. Fig. Rîdic în rang, înaintez: a înălța pe cineva la un rang. Laud: poețiĭ îĭ înalță pe eroĭ. V. refl. Mă rîdic, mă suĭ. Fig. Ajung la o înaltă pozițiune socială. Mă fudulesc: nu te maĭ înălța atîta! V. înjosez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înălța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îna, 2 sg. înalți, 3 înalță; conj. prez. 1 sg. să îna, 3 să înalțe; imper. 2 sg. afirm. înalță

înălța (a ~) vb., ind. prez. 3 înalță

înălța vb., ind. prez. 1 sg. înalț, 3 sg. și pl. înalță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNĂLȚA vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 2. (BIS.) a se ridica, (înv.) a se văznesi. (Iisus s-a ~ la cer.) 3. v. întinde. 4. v. ridica. 5. v. arbora. 6. a crește, a se ridica, a se urca. (Vița s-a ~ mult de la pământ.) 7. v. crește. 8. v. construi. 9. a răsări, a se ridica. (S-a ~ un nou oraș.) 10. a (se) ridica, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 11. v. promova.

ÎNĂLȚA vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna înfumura, îngâmfa, înnobila, lăuda, mândri, semeți.

înălța vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. ÎNNOBILA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

ÎNĂLȚA vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 2. (BIS.) a se ridica, (înv.) a se văznesi. (S-a ~ la cer.) 3. a se întinde, a se ridica. (Se ~ și tot nu ajunge la lampă.) 4. a ridica, a sălta. (~ din umeri.) 5. a arbora, a ridica. (A ~ steagul patriei la catarg.) 6. a crește, a se ridica, a se urca. (Vița s-a ~ mult de la pămînt.) 7. a crește, a se dezvolta, a se mări, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult s-a ~ (copilul!) 8. a clădi, a construi, a dura, a face, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 9. a răsări, a se ridica. (S-a ~ un nou oraș.) 10. a (se) ridica, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 11. a avansa, a înainta, a promova, a ridica, (înv.) a provivasi. (A ~ în funcție, în grad.)

A (se) înălța ≠ a (se) coborî, a (se) înjosi, a (se) umili, a se prăbuși, a (se) înmuia

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Exegi monumentum aere perennius (lat. „Am înălțat un monument mai durabil decît bronzul”) – este primul vers din a 30-a odă, cu care-și încheie Horațiu a treia carte a odelor sale. Celebrul poet latin, cizelînd fiecare vers, șlefuind fiecare cuvînt, și-a îngăduit, la sfîrșitul culegerii primelor trei cărți, să-și compare opera cu un monument, ce va rezista vremilor. Aceste cuvinte nu trebuie interpretate ca o lăudăroșenie, ca o lipsă de modestie, ci ca o recunoaștere conștientă a unei strădanii merituoase, a unei munci asidue săvîrșite cu succes. În acest sens se și întrebuințează versul lui Horațiu, spre a desemna îndeplinirea unei lucrări ce va dăinui peste vremuri. Cu aceeași semnificație, Pușkin a scris poezia cu titlul Exegi monumentum, ce se referă la opera lăsată: „Cioplit-am nu cu mîna, un monument spre care Vor fi cărări bătute într-una de popor”... Expresia se citează în trei feluri: numai prima jumătate (Exegi monumentum), sau numai a doua jumătate (aere perennius), sau versul în întregime – toate variantele avînd același înțeles. LIT.

Os homini sublime dedit… (lat. „A dat omului chip înălțat”) Ovidiu, Metamorfozele (I, 85) – Vorbind despre facerea lumii, poetul spune: „Dacă cu ochii-n pămînt celelalte animale se uită, Omului chip înălțat dărui ca să cate spre ceruri, Fața în sus îndreptînd să-și ridice privirea la aștri”. Cu aceste cuvinte stabilește Ovidiu diferența dintre om și celelalte ființe, dînd totodată a înțelege că omul a fost creat „să biruie țărîna”, cum spune Arghezi în poezia Pînă atunci din Cîntare omului: „Și cumpănit pe cîte o talpă și-n călcîi, Ai fost pe verticala înaltă cel dintîi” Os homini sublime dedit… se citează spre a exprima simbolic (și de la o vreme la propriu) ideea că destinul omului este să-și înalțe privirile la cer, în sensul de a aspira tot mai sus, de a avea idealuri tot mai înalte. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înălța zmeul expr. (adol.) a avea o erecție.

Intrare: înălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălțare
  • ‑nălțare
  • înălțat
  • ‑nălțat
  • înălțatu‑
  • ‑nălțatu‑
  • înălțând
  • ‑nălțând
  • înălțându‑
  • ‑nălțându‑
singular plural
  • înalță
  • ‑nalță
  • înălțați
  • ‑nălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îna
  • ‑na
(să)
  • îna
  • ‑na
  • înălțam
  • ‑nălțam
  • înălțai
  • ‑nălțai
  • înălțasem
  • ‑nălțasem
a II-a (tu)
  • înalți
  • ‑nalți
(să)
  • înalți
  • ‑nalți
  • înălțai
  • ‑nălțai
  • înălțași
  • ‑nălțași
  • înălțaseși
  • ‑nălțaseși
a III-a (el, ea)
  • înalță
  • ‑nalță
(să)
  • înalțe
  • ‑nalțe
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălță
  • ‑nălță
  • înălțase
  • ‑nălțase
plural I (noi)
  • înălțăm
  • ‑nălțăm
(să)
  • înălțăm
  • ‑nălțăm
  • înălțam
  • ‑nălțam
  • înălțarăm
  • ‑nălțarăm
  • înălțaserăm
  • ‑nălțaserăm
  • înălțasem
  • ‑nălțasem
a II-a (voi)
  • înălțați
  • ‑nălțați
(să)
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțarăți
  • ‑nălțarăți
  • înălțaserăți
  • ‑nălțaserăți
  • înălțaseți
  • ‑nălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • înalță
  • ‑nalță
(să)
  • înalțe
  • ‑nalțe
  • înălțau
  • ‑nălțau
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălțaseră
  • ‑nălțaseră
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nălța
  • nălțare
  • nălțat
  • nălțatu‑
  • nălțând
  • nălțându‑
singular plural
  • nalță
  • nălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • na
(să)
  • na
  • nălțam
  • nălțai
  • nălțasem
a II-a (tu)
  • nalți
(să)
  • nalți
  • nălțai
  • nălțași
  • nălțaseși
a III-a (el, ea)
  • nalță
(să)
  • nalțe
  • nălța
  • nălță
  • nălțase
plural I (noi)
  • nălțăm
(să)
  • nălțăm
  • nălțam
  • nălțarăm
  • nălțaserăm
  • nălțasem
a II-a (voi)
  • nălțați
(să)
  • nălțați
  • nălțați
  • nălțarăți
  • nălțaserăți
  • nălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • nalță
(să)
  • nalțe
  • nălțau
  • nălța
  • nălțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înălța, înaverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ridica
    • format_quote Să înalțe o prăjină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie. ISPIRESCU, L. 127. DLRLC
    • format_quote figurat Însărcinarea aceasta îi plăcea... fiindcă i se părea că-l înalță deasupra tuturor. REBREANU, I. 31. DLRLC
    • format_quote figurat Armonie!... Tu dai cîntecului aripi și-l înalți de la pămînt. MACEDONSKI, O. I 88. DLRLC
    • format_quote Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărînă proaspătă și groasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146. DLRLC
    • format_quote De după dealuri depărtate, Deasupra codrilor pustii, Se-nalță luna. VLAHUȚĂ, O. A. 30. DLRLC
    • format_quote Îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dînsul în sus. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • format_quote O vede... înălțîndu-se tot mai sus. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • format_quote figurat Odinioară, cîte un păstor necărturar se înalță pe aripi de gînduri și de visuri, cîntînd sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri. SADOVEANU, E. 16. DLRLC
    • format_quote figurat Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate. IOSIF, PATR. 79. DLRLC
    • format_quote figurat N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’ la ceruri. ALECSANDRI, O. 90. DLRLC
    • format_quote figurat Mii de glasuri... s-au înălțat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv rar (Cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încăleca
      • format_quote Curînd se înălțară pe cai. Tropotele deodată treziră singurătatea dumbrăvii din preajma drumului. SADOVEANU, O. I 502. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A(-și) înălța ochii = a privi în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. EMINESCU, O. I 199. DLRLC
    • chat_bubble intranzitiv A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. reflexiv A deveni mai înalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crește
    • format_quote Fruntea ți s-a-nălțat. ARGHEZI, P. T. 9. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată...? FRUNZĂ, Z. 40. DLRLC
    • format_quote Zări... înălțîndu-se, trufașă, dinaintea lui cetățuia Neamțu. NEGRUZZI, S. I 168. DLRLC
  • 4. tranzitiv Clădi, construi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A înălța o casă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote În piața Victor Hugo din Paris, altă generație... i-a înălțat marelui poet o statuie. SADOVEANU, E. 228. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Constantin Brîncoveanu a pus să se înalțe din temelie sau să se rezidească mănăstiri și biserici. IST. R.P.R. 211. DLRLC
  • 5. tranzitiv A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Versurile urmau în liniște și bătrînul înălța glasul, îl scobora în note grele, făcînd să răsune încăperea scundă. DUNĂREANU, CH. 79. DLRLC
    • 5.1. reflexiv (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Glasul se înălța limpede din umbră. SADOVEANU, O. I 432. DLRLC
  • 6. tranzitiv A ridica pe cineva în rang. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șeful de post a fost înălțat în grad și mutat undeva, la oraș. DUMITRIU, P. F. 55. DLRLC
    • 6.1. figurat A ridica din punct de vedere spiritual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înnobila
      • format_quote Poezia înalță sufletul. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Armonia înalță sufletul și-l mîngîie. ALECSANDRI, T. I 288. DLRLC
    • 6.2. reflexiv figurat A se perfecționa, a se desăvârși. DLRLC
      • format_quote Mintea înălțîndu-se... știe observa. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • 6.3. reflexiv A se arăta trufaș; a se mândri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mândri
      • format_quote Cine se înalță se smerește. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.