14 definiții pentru împielițare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împielițare sf vz împelițare

împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.

împielița v vz împelița

ÎMPELIȚÁ vb. I v. împielița.

ÎMPIELIȚÁ, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelițá vb. I] – În + peliță (=pieliță).

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielițá vb. I] – În + peliță (= pieliță).

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.

ÎMPIELIȚÁ vb. I v. împelița.

ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielițá vb. I.

A SE ÎMPELIȚÁ mă ~éz intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță

împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împelițá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițeáză

împelițá vb., ind. prez. 1 sg. împelițéz, 3 sg. și pl. împelițeáză; part. împelițát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPELIȚÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.

împelița vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.

Intrare: împielițare
împielițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împielițare
  • ‑mpielițare
  • împielițarea
  • ‑mpielițarea
plural
  • împielițări
  • ‑mpielițări
  • împielițările
  • ‑mpielițările
genitiv-dativ singular
  • împielițări
  • ‑mpielițări
  • împielițării
  • ‑mpielițării
plural
  • împielițări
  • ‑mpielițări
  • împielițărilor
  • ‑mpielițărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împelița împelițare împielița

  • 1. învechit A se întrupa, a se încarna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: incarna întruchipa întrupa un exemplu
    exemple
    • O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + peliță (= pieliță).
    surse: DEX '09 DEX '98