9 definiții pentru îmbucurare

Explicative DEX

ÎMBUCURA, îmbucur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura.

ÎMBUCURA, îmbucur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura.

îmbucura vtr [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: în- + bucura] (Înv) 1-2 A (se) bucura.

A ÎMBUCURA îmbucur tranz. rar A face să se bucure. /în + a bucura

îmbucurà v a face bucurie.

îmbúcur, V. bucur.

Ortografice DOOM

îmbucura (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbucură

îmbucura vb., ind. prez. 1 sg. îmbucur, 3 sg. și pl. îmbucură

Sinonime

ÎMBUCURA vb. v. bucura, înveseli.

îmbucura vb. v. BUCURA. ÎNVESELI.

Intrare: îmbucurare
îmbucurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucurare
  • ‑mbucurare
  • îmbucurarea
  • ‑mbucurarea
plural
  • îmbucurări
  • ‑mbucurări
  • îmbucurările
  • ‑mbucurările
genitiv-dativ singular
  • îmbucurări
  • ‑mbucurări
  • îmbucurării
  • ‑mbucurării
plural
  • îmbucurări
  • ‑mbucurări
  • îmbucurărilor
  • ‑mbucurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbucura, îmbucurverb

etimologie:
  • În + bucura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.