2 definiții pentru ștecăli

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștecăli vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ? / E: mg stikkel] (Ban) A broda (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștecăli, ștecălesc, vb. IV (reg.) a broda.

Intrare: ștecăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștecăli
  • ștecălire
  • ștecălit
  • ștecălitu‑
  • ștecălind
  • ștecălindu‑
singular plural
  • ștecălește
  • ștecăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștecălesc
(să)
  • ștecălesc
  • ștecăleam
  • ștecălii
  • ștecălisem
a II-a (tu)
  • ștecălești
(să)
  • ștecălești
  • ștecăleai
  • ștecăliși
  • ștecăliseși
a III-a (el, ea)
  • ștecălește
(să)
  • ștecălească
  • ștecălea
  • ștecăli
  • ștecălise
plural I (noi)
  • ștecălim
(să)
  • ștecălim
  • ștecăleam
  • ștecălirăm
  • ștecăliserăm
  • ștecălisem
a II-a (voi)
  • ștecăliți
(să)
  • ștecăliți
  • ștecăleați
  • ștecălirăți
  • ștecăliserăți
  • ștecăliseți
a III-a (ei, ele)
  • ștecălesc
(să)
  • ștecălească
  • ștecăleau
  • ștecăli
  • ștecăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)