16 definiții pentru întrerupere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRERUPERE, întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Var.: (înv.) întrerumpere s. f.] – V. întrerupe.

ÎNTRERUPERE, întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Var.: (înv.) întrerumpere s. f.] – V. întrerupe.

întrerupere sf [At: NEGRUZZI, S. I, 18 / V: (îrg) ~ump~ / Pl: ~ri / E: întrerupe] 1 Suspendare temporară a desfășurării unei acțiuni, a unui lucru. 2 Oprire în cursul desfășurării unei activități. 3 Oprire a unei persoane în timp ce vorbește. 4 Intervenție care împiedică pe cineva a-și urma cursul vorbirii. 5 Oprire bruscă a curentului electric. 6 (Îlav) Fără ~ Fără oprire. 7 (Imp) Nepotrivire.

ÎNTRERUPERE, întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. Urgența lucrării nu îngăduia nici o întrerupere a lucrului.Loc. adv. Fără întrerupere = neîntrerupt, necurmat, necontenit, continuu. Ară fără întrerupere din noapte pînă-n noapte; întoarse astfel nouă hectare. MIHALE, O. 191. Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385. ♦ Intervenție (replică, exclamație etc.) care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [Iuga] în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță... Întreruperea nu-l tulbură de loc. REBREANU, R. I 296. – Variantă: (învechit) întrerumpere (NEGRUZZI, S. I 18) s. f.

ÎNTRERUPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe].

ÎNTRERUPERE s. f. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. ♦ fără ~ = neîntrerupt, continuu. ◊ intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe)

ÎNTRERUPERE ~i f. v. A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE.Fără ~ în mod continuu; fără încetare. /v. a (se) întrerupe

întrerupere f. 1. acțiunea de a întrerupe; 2. încetarea unei lucrări.

*întrerúpere f. Acțiunea de a saŭ de a se întrerupe: întreruperea unuĭ curent electric. Tăĭerea vorbeĭ: întreruperile publiculuĭ nu-l lăsaŭ pe orator să vorbească. Ret. Suspensiune, tăcere momentană p. a face publicu curios. V. retorică.

ÎNTRERUMPERE s. f. v. întrerupere.

ÎNTRERUMPERE s. f. v. întrerupere.

întrerumpere sf vz întrerupere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrerupere s. f., g.-d. art. întreruperii; pl. întreruperi

întrerupere s. f., g.-d. art. întreruperii; pl. întreruperi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRERUPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 2. v. încetare. 3. v. curmare. 4. pauză, tăcere. (Lungi ~ punctau discuția.) 5. v. suspendare.

ÎNTRERUPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 2. încetare, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. curmare, oprire, (fig.) stăvilire. (~ scandalului.) 4. pauză, tăcere. (Lungi ~ punctau discuția.) 5. suspendare. (~ ședinței pentru două ore.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNTRERÚPERE (< întrerupe) s. f. Acțiunea de a (se) întrerupere; oprire (temporară) din acțiune. ◊ (Dr.) Întreruperea prescripției = stingerea pe trecut, în cazurile prevăzute de lege (introducerea unor acțiuni, recunoașterea debitorului sau săvârșirea unui act începător de executare) a efectelor prescripției extinctive, intervenite până la survenirea acestei cauze, urmând ca după încetarea ei să înceapă a curge un nou termen. ♦ (INFORM.) Oprirea temporară sau definitivă a executării unui program. ◊ Sistem de întreruperi = familie de tipuri de î. cu care este prevăzut un calculator și care permite controlul executării programelor. ♦ Intervenție care oprește pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii.

Intrare: întrerupere
întrerupere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerupere
  • ‑ntrerupere
  • întreruperea
  • ‑ntreruperea
plural
  • întreruperi
  • ‑ntreruperi
  • întreruperile
  • ‑ntreruperile
genitiv-dativ singular
  • întreruperi
  • ‑ntreruperi
  • întreruperii
  • ‑ntreruperii
plural
  • întreruperi
  • ‑ntreruperi
  • întreruperilor
  • ‑ntreruperilor
vocativ singular
plural
întrerumpere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerumpere
  • ‑ntrerumpere
  • întrerumperea
  • ‑ntrerumperea
plural
  • întrerumperi
  • ‑ntrerumperi
  • întrerumperile
  • ‑ntrerumperile
genitiv-dativ singular
  • întrerumperi
  • ‑ntrerumperi
  • întrerumperii
  • ‑ntrerumperii
plural
  • întrerumperi
  • ‑ntrerumperi
  • întrerumperilor
  • ‑ntrerumperilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrerupere, întreruperisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Urgența lucrării nu îngăduia nici o întrerupere a lucrului. DLRLC
    • 1.1. Intervenție (replică, exclamație etc.) care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. DLRLC DN
      • format_quote [Iuga] în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță... Întreruperea nu-l tulbură de loc. REBREANU, R. I 296. DLRLC
    • 1.2. informatică Oprire temporară sau definitivă a unui program. MDN '00
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără întrerupere = continuu, necontenit, necurmat, neîntrerupt, permanent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ară fără întrerupere din noapte pînă-n noapte; întoarse astfel nouă hectare. MIHALE, O. 191. DLRLC
      • format_quote Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrerupe DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.