11 definiții pentru însănătoșire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSĂNĂTOȘIRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire. [Var.: însănătoșare s. f.] – V. însănătoși.

ÎNSĂNĂTOȘIRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire. [Var.: însănătoșare s. f.] – V. însănătoși.

însănătoșire sf [At: N. REV. R. I, 65 / V: (înv) are / Pl: ~ri / E: însănătoși] Vindecare.

ÎNSĂNĂTOȘIRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; restabilire a sănătății, vindecare. Chiar după însănătoșirea desăvîrșită, copilul trebui să rămînă la vîntul și la soarele cîmpului. C. PETRESCU, R. DR. 30. ◊ Fig. Considerînd dezvoltarea legăturilor economice drept o contribuție importantă la cauza întăririi păcii și la însănătoșirea comerțului internațional, Uniunea Sovietică duce în mod consecvent o politică de lărgire a relațiilor comerciale cu toate statele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 12.

ÎNSĂNĂTOȘARE s. f. v. însănătoșire.

ÎNSĂNĂTOȘARE s. f. v. însănătoșire.

însănătoșare sf vz însănătoșire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însănătoșire s. f., g.-d. art. însănătoșirii; pl. însănătoșiri

însănătoșire s. f., g.-d. art. însănătoșirii; pl. însănătoșiri

însănătoșire s.f., g.-d. art. însănătoșirii; pl. însănătoșiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSĂNĂTOȘIRE s. îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)

ÎNSĂNĂTOȘIRE s. îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNSĂNĂTOȘIRE. Subst. Însănătoșire, vindecare, vindec (pop.), lecuire, tămăduială (pop.), tămăduire (pop.), înzdrăvenire; convalescență, întremare, refacere (fig.), restabilire; fortificare, tonificare, întărire (fig.), călire (fig.), oțelire (fig.). Convalescent. Adj. Însănătoșit, vindecat, lecuit, înzdrăvenit; întremat, refăcut (fig.); fortificat, întărit (fig.), călit (fig.), oțelit (fig.). Vindecabil, curabil. Vindecător, lecuitor, tămăduitor (pop.), curativ; fortifiant, întăritor, întremător, tonifiant, tonic. Vb. A se însănătoși, a se vindeca, a se lecui, a se tămădui (pop.), a se face sănătos, a se face bine, a se înzdrăveni, a se pune pe picioare, a scăpa de o boală, a-și recăpăta sănătatea; a se întrema, a se reface (fig.); a se învoinici (rar); a se restabili; a se fortifica, a se întări (fig.), a se căli (fig.), a se oțeli (fig.). A însănătoși, a vindeca, a lecui, a tămădui (pop.), a face pe cineva sănătos, a face pe cineva bine, a lua cu căușul de la inimă, a pune pe cineva pe picioare, a reda cuiva sănătatea, a reface (fig.), a înzdrăveni; a fortifica, a tonifica (livr.), a întări (fig.), a căli (fig.), a oțeli (fig.). V. doctor, instituții sanitare, medicament, plante medicinale, sănătate, tratament medical.

Intrare: însănătoșire
însănătoșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însănătoșire
  • ‑nsănătoșire
  • însănătoșirea
  • ‑nsănătoșirea
plural
  • însănătoșiri
  • ‑nsănătoșiri
  • însănătoșirile
  • ‑nsănătoșirile
genitiv-dativ singular
  • însănătoșiri
  • ‑nsănătoșiri
  • însănătoșirii
  • ‑nsănătoșirii
plural
  • însănătoșiri
  • ‑nsănătoșiri
  • însănătoșirilor
  • ‑nsănătoșirilor
vocativ singular
plural
însănătoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însănătoșare
  • ‑nsănătoșare
  • însănătoșarea
  • ‑nsănătoșarea
plural
  • însănătoșări
  • ‑nsănătoșări
  • însănătoșările
  • ‑nsănătoșările
genitiv-dativ singular
  • însănătoșări
  • ‑nsănătoșări
  • însănătoșării
  • ‑nsănătoșării
plural
  • însănătoșări
  • ‑nsănătoșări
  • însănătoșărilor
  • ‑nsănătoșărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însănătoșire, însănătoșirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) însănătoși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chiar după însănătoșirea desăvîrșită, copilul trebui să rămînă la vîntul și la soarele cîmpului. C. PETRESCU, R. DR. 30. DLRLC
    • format_quote figurat Considerînd dezvoltarea legăturilor economice drept o contribuție importantă la cauza întăririi păcii și la însănătoșirea comerțului internațional, Uniunea Sovietică duce în mod consecvent o politică de lărgire a relațiilor comerciale cu toate statele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 12. DLRLC
etimologie:
  • vezi însănătoși DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.