opțiuni
  • info

7 definiții pentru înrudit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRUDIT, -Ă, înrudiți, -te, adj. 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva. 2. Fig. Care prezintă caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. – V. înrudi.

ÎNRUDIT, -Ă, înrudiți, -te, adj. 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva. 2. Fig. Care prezintă caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. – V. înrudi.

înrudit, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 123 / Pl: ~iți, ~e / E: înrudi] 1-2 Care (este sau) a devenit rudă cu cineva Si: înnemurit2 (1-2). 3 (Fig) Care prezintă caractere esențiale comune cu cineva sau cu ceva.

ÎNRUDIT, -Ă, înrudiți, -te, adj. 1. Care este rudă sau a devenit rudă (prin alianță) cu cineva. Familii înrudite. ◊ (Substantivat) În capul satului s-au strîns: Părinți și frați și înrudiți Cu cei de cale pregătiți. NECULUȚĂ, D. 99. 2. Fig. Care prezintă caractere esențiale comune cu..., care este apropiat de..., care are afinitate cu... Lectura este un proces de creație: citind un roman, cititorul face o muncă înrudită cu aceea a scriitorului: el completează prin imaginația sa ceea ce există în text. V. ROM. decembrie 1953, 270.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNRUDIT adj. 1. (rar) înrubedenit. (Persoane ~.) 2. v. asemănător. 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~.)

ÎNRUDIT adj. 1. (rar) înrubedenit. (Persoane ~.) 2. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.) 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~.)

Înrudit ≠ neînrudit

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VERWANDTE SIND SICH ALLE STARKEN SEELEN (germ.) sufletele puternice sunt înrudite între ele – Schiller, „Piccolomini”, act IV, scena 4. V. și Les beaux esprits se rencontrent.

Intrare: înrudit
înrudit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrudit
  • ‑nrudit
  • înruditul
  • înruditu‑
  • ‑nruditul
  • ‑nruditu‑
  • înrudită
  • ‑nrudită
  • înrudita
  • ‑nrudita
plural
  • înrudiți
  • ‑nrudiți
  • înrudiții
  • ‑nrudiții
  • înrudite
  • ‑nrudite
  • înruditele
  • ‑nruditele
genitiv-dativ singular
  • înrudit
  • ‑nrudit
  • înruditului
  • ‑nruditului
  • înrudite
  • ‑nrudite
  • înruditei
  • ‑nruditei
plural
  • înrudiți
  • ‑nrudiți
  • înrudiților
  • ‑nrudiților
  • înrudite
  • ‑nrudite
  • înruditelor
  • ‑nruditelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrudit, înrudităadjectiv

  • 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Familii înrudite. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat În capul satului s-au strîns: Părinți și frați și înrudiți Cu cei de cale pregătiți. NECULUȚĂ, D. 99. DLRLC
  • 2. figurat Care prezintă caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lectura este un proces de creație: citind un roman, cititorul face o muncă înrudită cu aceea a scriitorului: el completează prin imaginația sa ceea ce există în text. V. ROM. decembrie 1953, 270. DLRLC
etimologie:
  • vezi înrudi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.