4 definiții pentru înrămurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înrămura vr [At: PANN, ap. ȘĂINEANU, D. U. / V: (cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: în- + ramură] 1 (Rar) A se acoperi de ramuri. 2 A se desface în două.
înrămurà v. a se acoperi cu ramuri: să se înrămureze pomul PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înrămuréz, V. rămurez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rămuréz (mă) v. refl. (d. ramură). Rar. Mă prelungesc în ramurĭ, mă ramific (vorbind de copacĭ, munțĭ, drumurĭ). – Și înr-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: înrămurare
înrămurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)