13 definiții pentru înmulțire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMULȚIRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți.

ÎNMULȚIRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți.

înmulțire sf [At: PSALT. 197/7 Pl: ~ri / E: înmulți] 1-2 Mărire (numerică sau) cantitativă Si: înmulțit1 (1-2). 3 Reproducere a unor animale sau plante Si: înmulțit1 4 (Înv) Îmbogățire. 5 (Mat) Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr, deînmulțitul, de atâtea ori cât arată alt număr, înmulțitorul, pentru obținerea unui rezultat numit produs. 6 (Îs) Tabla ~rii Tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere.

ÎNMULȚIRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. 1. Mărire a numărului sau a cantității; sporire. Pentru creșterea bovinelor trebuie să se asigure înmulțirea și îmbunătățirea raselor celor mai bine adaptate condițiilor locale din diferite raioane ale țării. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2861. ♦ (Mat.) Una din cele patru operații fundamentale prin care din două numere (numite deînmulțit și înmulțitor) se obține un număr (numit produs) egal (în cazul cînd înmulțitorul este un număr întreg) cu suma rezultată din adunarea cu sine însuși a deînmulțitului de atîtea ori cît indică înmulțitorul; multiplicare. Folosindu-se de o cretă groasă, înșira pe tejghea coloane lungi și încîlcite de cifre, adunări, înmulțiri, procentaje. GALAN, B. I 20. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. 2. Procesul producerii de indivizi noi din aceeași specie; reproducere.

ÎNMULȚIRE ~i f. 1) v. A ÎNMULȚI și A SE ÎNMULȚI. 2) (în opoziție cu împărțire) Operație aritmetică prin care un număr (deînmulțitul) este mărit de atâtea ori câte unități are alt număr (înmulțitorul). ◊ Tabla ~ii tablă în care sunt înscrise operațiile de înmulțire între ele a numerelor de la 1 până la 10. /v. a înmulți

înmulțire f. 1. acțiunea de a (se) înmulți: înmulțirea dărilor; 2. operațiune aritmetică prin care se repetă un număr de atâtea ori câte unități se află într’un al doilea.

înmulțíre f. Acțiunea de a saŭ de a se înmulți. Aritm. Operațiunea care înmulțește saŭ care din doŭă numere numite înmulțit și înmulțitor formează alt număr numit produs, care e format cu înmulțitu cum e format înmulțitoru cu unitatea. Tabla înmulțiriĭ saŭ a luĭ Pitagora (atribuită acestuĭ matematic Grec), o tablă pătrată[1] care arată produsele a doŭă numere înmulțite. | 1 2 3 4 5 6 7 8 9 | 2 4 6 8 10 12 14 16 18 | 3 6 9 12 15 18 21 24 27 | 4 8 12 16 20 24 28 32 36 | 5 10 15 20 25 30 35 40 45 | 6 12 18 24 30 36 42 48 54 | 7 14 21 28 35 42 49 56 63 | 8 16 24 32 40 48 56 64 72 | 9 18 27 36 45 54 63 72 81 | corectat(ă)

  1. Sintaxa dexonline nu admite tabele și nici vreun alt fel de informație formatată orizontal sau vertical. De aceea rândurile tabelei (în original „tablă pătrată”) sunt scrise aici în continuare, separate de semnul „|” (bară verticală). În tabelă este și o greșeală, ultima valoare fiind scrisă 80 în loc de 81. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmulțire s. f., g.-d. art. înmulțirii; pl. înmulțiri

înmulțire s. f., g.-d. art. înmulțirii; pl. înmulțiri

înmulțire s. f., g.-d. art. înmulțirii; pl. înmulțiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMULȚIRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire. (~ unei sume de zece ori.) 3. creștere, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 4. (BIOL.) prăsire, prăsit, procreare, reproducere, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

ÎNMULȚIRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire. (~ unei sume de zece ori.) 3. creștere, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 4. prăsire, prăsit, procreare, reproducere, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

Înmulțire ≠ împărțire, împuținare

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNMULȚÍRE (< înmulți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. 2. (MAT.) Operație algebrică prin care un număr este mărit de un număr de ori; multiplicare. ♦ Operație algebrică definită pe o mulțime, nu neapărat comutativă. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține rezultatele înmulțirii între ele a primelor zece numere naturale. 3. (BIOL.) Fenomen biologic generalizat la toate organismele vii, prin care se realizează sporirea numărului de indivizi, putându-se efectua cu sau fără intervenția reproducerii (sau a fecundării), fiind sau un o consecință a acesteia. Poate fi: amictică, amfimictică, apomictică. Î. este una dintre condițiile necesare continuării existenței speciilor și a continuității vieții; pentru fiecare specie este caracteristică o anumită intensitate a î., care se schimbă în funcție de condițiile de mediu.

Intrare: înmulțire
înmulțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmulțire
  • ‑nmulțire
  • înmulțirea
  • ‑nmulțirea
plural
  • înmulțiri
  • ‑nmulțiri
  • înmulțirile
  • ‑nmulțirile
genitiv-dativ singular
  • înmulțiri
  • ‑nmulțiri
  • înmulțirii
  • ‑nmulțirii
plural
  • înmulțiri
  • ‑nmulțiri
  • înmulțirilor
  • ‑nmulțirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmulțire, înmulțirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mărire a numărului sau a cantității. DLRLC
      sinonime: sporire
      • format_quote Pentru creșterea bovinelor trebuie să se asigure înmulțirea și îmbunătățirea raselor celor mai bine adaptate condițiilor locale din diferite raioane ale țării. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2861. DLRLC
      • 1.1.1. Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: multiplicare
        • format_quote Folosindu-se de o cretă groasă, înșira pe tejghea coloane lungi și încîlcite de cifre, adunări, înmulțiri, procentaje. GALAN, B. I 20. DLRLC
        • 1.1.1.1. Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Procesul producerii de indivizi noi din aceeași specie. DLRLC
      sinonime: reproducere
etimologie:
  • vezi înmulți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.