11 definiții pentru îngăduială
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGĂDUIALĂ, îngăduieli, s. f. Îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală.
ÎNGĂDUIALĂ, îngăduieli, s. f. Îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngăduială sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 274/37 / P: ~du-ia~ / Pl: ~ieli / E: îngădui + -eală] (Înv) 1 Toleranță. 2 Răbdare. 3 Păsuire. 4 Răgaz. 5 Încetineală. 6 Timp îndelungat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGĂDUIALĂ, îngăduieli, s. f. Îngăduință, toleranță. [Mihai Viteazul] vestit și lăudat prin... dragostea către patrie, îngăduiala către cei asemeni. BĂLCESCU, O. II 27. Orice, cu-ngăduială, Se face cu rînduială. TEODORESCU, P. P. 170.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngăduĭálă f., pl. ĭelĭ, și îngăduínță f., pl. e. Indulgență. Permisiune, tolerare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngădueală f. îngăduință trecătoare: îngădueală către semeni BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îngăduială s. f., g.-d. art. îngăduielii; pl. îngăduieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngăduială s. f., g.-d. art. îngăduielii; pl. îngăduieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngăduială s. f., g.-d. art. îngăduielii; pl. îngăduieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngăduială, pl. îngăduieli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNGĂDUIALĂ s. v. indulgență, îngăduință, îngăduire, toleranță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngăduială s. v. INDULGENȚĂ. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNGĂDUIRE. TOLERANȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îngăduială, îngăduielisubstantiv feminin
- 1. Indulgență, toleranță, îngăduință, îngăduire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: indulgență toleranță îngăduință îngăduire
- [Mihai Viteazul] vestit și lăudat prin... dragostea către patrie, îngăduiala către cei asemeni. BĂLCESCU, O. II 27. DLRLC
- Orice, cu-ngăduială, Se face cu rînduială. TEODORESCU, P. P. 170. DLRLC
-
etimologie:
- Îngădui + sufix -eală. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.