12 definiții pentru înfiorător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.

ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.

înfiorător, ~oare [At: CREANGĂ, P. 14 / P: ~fi-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfiora + -(ă)tor] 1 Care produce fiori de spaimă Si: fioros, îngrozitor, înspăimântător. 2 sm (Înv) Diavol.

ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimîntător, îngrozitor. Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. ◊ (Adverbial) Calul necheza înfiorător. (Pe lîngă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ) Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. – Pronunțat: -fi-o-.

ÎNFIORĂTOR1 adv. 1) Foarte tare. Țipa ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. ~ de urât. /v. a înfiora + suf. ~ător

ÎNFIORĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care înfioară; în stare să provoace fiori (de groază); înspăimântător; înfricoșător; îngrozitor; sinistru. Tablou ~. /v. a înfiora + suf. ~ător

înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ: spectacul înfiorător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfiorător (desp. -fi-o-) adj. m., pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare

înfiorător (-fi-o-) adj. m., pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare

înfiorător adj. m. (sil. -fi-o-), pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIORĂTOR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

ÎNFIORĂTOR adj. 1. groaznic, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Intrare: înfiorător
înfiorător adjectiv
  • silabație: în-fi-o- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiorător
  • ‑nfiorător
  • înfiorătorul
  • înfiorătoru‑
  • ‑nfiorătorul
  • ‑nfiorătoru‑
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarea
  • ‑nfiorătoarea
plural
  • înfiorători
  • ‑nfiorători
  • înfiorătorii
  • ‑nfiorătorii
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarele
  • ‑nfiorătoarele
genitiv-dativ singular
  • înfiorător
  • ‑nfiorător
  • înfiorătorului
  • ‑nfiorătorului
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarei
  • ‑nfiorătoarei
plural
  • înfiorători
  • ‑nfiorători
  • înfiorătorilor
  • ‑nfiorătorilor
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarelor
  • ‑nfiorătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfiorător, înfiorătoareadjectiv

  • 1. Care produce fiori (de spaimă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. DLRLC
    • format_quote În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. DLRLC
    • format_quote Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Calul necheza înfiorător. DLRLC
    • 1.1. Pe lângă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ. DLRLC
      • format_quote Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. DLRLC
      • format_quote Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. DLRLC
etimologie:
  • Înfiora + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.