14 definiții pentru îndeletnicire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDELETNICIRE, îndeletniciri, s. f. Meserie, profesie; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – V. îndeletnici.

îndeletnicire sf [At: DOSOFTEI. V. S. II. 60/2 V: (înv) ~lepn~ / Pl: ~ri / E: îndeletnici] 1 Ocupație. 2 Profesie. 3 Muncă. 4 Preocupare. 5 (Înv) Tăcere.

ÎNDELETNICIRE, îndeletniciri, s. f. Meserie, profesiune; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – V. îndeletnici.

ÎNDELETNICIRE, îndeletniciri, s. f. 1. Meserie, profesiune; ocupație, treabă. O stradă din mahalaua ta purta numele îndeletnicirii lor: strada Birjarilor. PAS, Z. I 223. Am avut îndeletniciri însemnate cu măritul meu stăpîn. SADOVEANU, Z. C. 278. Fana, ca soră mai mică și fără altă îndeletnicire, era datoare să se ocupe de casă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. 2. Preocupare, grijă. Astă femeie, pe buzele căreia stă tipărit surîsul și a căreia îndeletnicire e numai să placă. NEGRUZZI, S. I 323.

ÎNDELETNICIRE ~i f. Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupație; treabă. /v. a se îndeletnici

îndeletnicíre f. Ocupațiune, întrebuințare a timpuluĭ.

îndelepnicire sf vz îndeletnicire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndeletnicire s. f., g.-d. art. îndeletnicirii; pl. îndeletniciri

îndeletnicire s. f., g.-d. art. îndeletnicirii; pl. îndeletniciri

îndeletnicire s. f., g.-d. art. îndeletnicirii; pl. îndeletniciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDELETNICIRE s. 1. v. ocupație. 2. v. activitate.

ÎNDELETNICIRE s. 1. meserie, ocupație, profesiune, (înv. și reg.) meșterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent?) 2. activitate, lucru, muncă, ocupație, preocupare, treabă, (livr.) travaliu, (înv.) ocupare, preocupație. (Își vede de ~ lui.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNDELETNICIRE. Subst. Îndeletnicire, ocupație, ocupare, treabă, activitate, muncă, lucru, lucrare, lucrat, roboteală, robotit. Sarcină, însărcinare, misiune, rol, atribuție, datorie, datorință (înv.), îndatorire, îndatorință (înv.), obligație. Meserie, meșteșug, zănat (reg.), profesiune, carieră; profesare (rar); profesionism, profesionalism (rar). Serviciu, slujbă, slujbuliță (dim.), slujbușoară, funcție, post; angajare. Poziție, situație, stare, treaptă (fig.), rang, obraz (înv.). Om al muncii, muncitor, lucrător; salariat, angajat, funcționar, slujbaș; meșteșugar, maistru, meșter, meseriaș; profesionist. Adj. Muncitor, lucrător. Vb. A se îndeletnici, a se ocupa cu ceva, a fi ocupat, a avea o ocupație, a avea treabă, a avea de lucru, a nu-și mai vedea capul de, a nu ști unde e (unde-i stă) capul, a munci, a lucra; a trebălui, a roboti. A face o meserie, a profesa; a exercita (a practica) o meserie (o profesiune); a îndeplini o funcție, a funcționa în calitate de...; a avea o slujbă, a sluji (înv.); a fi în slujbă, a-și face serviciul; a mînca (din) pita lui vodă. A-și alege (a îmbrățișa) o meserie (o profesiune), a se angaja, a intra în serviciu. V. meșteșug, meșteșugar, muncă, obligație, pescuit.

Intrare: îndeletnicire
îndeletnicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndeletnicire
  • ‑ndeletnicire
  • îndeletnicirea
  • ‑ndeletnicirea
plural
  • îndeletniciri
  • ‑ndeletniciri
  • îndeletnicirile
  • ‑ndeletnicirile
genitiv-dativ singular
  • îndeletniciri
  • ‑ndeletniciri
  • îndeletnicirii
  • ‑ndeletnicirii
plural
  • îndeletniciri
  • ‑ndeletniciri
  • îndeletnicirilor
  • ‑ndeletnicirilor
vocativ singular
plural
îndelepnicire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndeletnicire, îndeletnicirisubstantiv feminin

  • 1. Activitate, meserie, ocupație, profesie, treabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O stradă din mahalaua ta purta numele îndeletnicirii lor: strada Birjarilor. PAS, Z. I 223. DLRLC
    • format_quote Am avut îndeletniciri însemnate cu măritul meu stăpîn. SADOVEANU, Z. C. 278. DLRLC
    • format_quote Fana, ca soră mai mică și fără altă îndeletnicire, era datoare să se ocupe de casă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. DLRLC
    • 1.1. Grijă, preocupare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Astă femeie, pe buzele căreia stă tipărit surîsul și a căreia îndeletnicire e numai să placă. NEGRUZZI, S. I 323. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndeletnici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.