14 definiții pentru închizătoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIZĂTOARE, închizători, s. f. Dispozitiv de închidere a unei uși (v. clanță), a unui geamantan, a unei cărți etc. Carte veche, legată în piele, cu închizători de alamă.

ÎNCHIZĂTOARE ~ori n. Dispozitiv pentru închidere. /a închide + suf. ~ătoare

închizătoáre f., pl. orĭ. Lucru care servește la închidere, cum e ușa, fereastra, o sponcă care ar închide scoarțele uneĭ cărțĭ scorțite, un capac ș. a.

ÎNCHIZĂTOR, -OARE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător.

închizător, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: închide + -ător] 1 a Care închide. 2 sm (Înv) Temnicer. 3 Dispozitiv cu care se închide. 4 sf Clanță. 5 sf Cataramă. 6 sf Mod de închidere a unui obiect. 7 sn Dispozitiv de împingere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 8 sf Loc unde se închid animalele sau păsările de casă Si: coteț, poiată.

ÎNCHIZĂTOR, -OARE, închizătoare, s. n., s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizători] – Închide + suf. -ător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închizătoare (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art. închizătorii; pl. închizători

închizătoare (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art. închizătorii; pl. închizători

închizătoare (dispozitiv de închidere a unui obiect) s. f., g.-d. art. închizătorii; pl. închizători

închizătoare s. f., pl. închizătoare / închizători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHIZĂTOARE s. v. paranteză.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE (< închide) s. n., s. f. 1. (MILIT.) Dispozitiv care închide partea dinapoi a țevii gurilor de foc de infanterie și de artilerie. 2. S. f. Dispozitiv de închidere a unui obiect. 3. S. m. (La rugby) Nume dat ultimului jucător din grămadă.

Intrare: închizătoare
închizătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarea
  • ‑nchizătoarea
plural
  • închizători
  • ‑nchizători
  • închizătorile
  • ‑nchizătorile
genitiv-dativ singular
  • închizători
  • ‑nchizători
  • închizătorii
  • ‑nchizătorii
plural
  • închizători
  • ‑nchizători
  • închizătorilor
  • ‑nchizătorilor
vocativ singular
plural
închizătoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarea
  • ‑nchizătoarea
plural
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarele
  • ‑nchizătoarele
genitiv-dativ singular
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarei
  • ‑nchizătoarei
plural
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarelor
  • ‑nchizătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închizătoare, închizătorisubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Carte veche, legată în piele, cu închizători de alamă. DLRLC
  • 2. Paranteză. Sinonime
    sinonime: paranteză
etimologie:
  • închide + sufix -ător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.