14 definiții pentru închipuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIPUIRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.

ÎNCHIPUIRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.

închipuire sf [At: CORESI, EV. 506/11 / Pl: ~ri / E: închipui] 1 Construire a unei păreri sau imagini despre cineva sau ceva. 2 Imaginare a sinelui într-o situație sau împrejurare. 3 Născocire. 4 Proiectare a unei imagini. 5 (Înv; fig) Întocmire a unui plan. 6 (Înv) Reprezentare printr-o icoană. 7 (Înv) Schițare a planului unei clădiri. 8 (Îrg) Zugrăvire. 9 (Îrg) Prezentare. 10 (Îrg) Descriere. 11 (Îrg) Înfăptuire. 12 (Îrg) Creare. 13 (Mol) Alcătuire. 14 (Mol) Procurare a unui lucru. 15 (Înv) Întruchipare a ceva. 16 (Înv) Întrupare. 17 (Înv) Îndeplinire. 18 (Înv) Luare a chipului cuiva sau a ceva. 19 Comparare cu ceva sau cu cineva. 20 Asemănare cu ceva sau cu cineva. 21 (Îvp; ccr) Aspect. 22 (Îvp) Reprezentare. 23 (Îvp) Simbolizare. 24 (Îvp) Caracterizare. 25 (Îvp) însemnare. 26 (Îvp) Echivalare. 27 (Înv) Înfățișare. 28 (Înv) Manifestare ca cineva sau ca ceva. 29 (Rar) Comportare după modelul cuiva. 30 Construire despre sine a unei imagini prea măgulitoare. 31 Chip. 32 (Înv) Imagine. 33 (Înv; îlv) A-și face ~ A-și imagina. 34 Ficțiune. 35 Plăsmuire. 36 Fantasmagorie. 37 Halucinație. 38 Himeră. 39 Fantomă. 40 (Înv) Născocire. 41 (Înv) Motiv inventat. 42 Idee. 43 Gând. 44 Opinie. 45-46 (Îe) A-și face ~ri A intra la griji sau la bănuieli. 47 (Îs) O ~ de Un fel de... 48 (Îas) Ceva asemănător cu...

ÎNCHIPUIRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a închipui; imaginație, fantezie. Vede în închipuire, ca o ademenire, orașul cu larmă, străzile scăldate de lumină, furnicarul de lume. C. PETRESCU, S. 52. Hotărît, închipuirea nu mă înșelase. CARAGIALE, O. III 232. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea. EMINESCU, O. IV 110. ◊ Fig. Închipuirea își strînge-a sa aripă. ALECSANDRI, P. A. 111. 2. Produsul imaginației, lucru imaginat, plăsmuire, ficțiune; iluzie, halucinație Scutură fruntea să alunge închipuirea. C. PETRESCU, A. 283. Încet-încet începu să se stingă închipuirea lui Abu-Hasan că fusese îmbrăcat în caftan de calif, că avusese netăgăduită putere de calif. CARAGIALE, P. 147. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. O lume întreagă de închipuiri. EMINESCU, N. 42. ♦ Idee, gînd, părere, opinie, presupunere (de obicei subiectivă, lipsită de temei). «A primit un mandat», aflară vecinii, făcîndu-și tot felul de închipuiri. PAS, Z. I 202. Aducîndu-și aminte cît l-au amărît închipuirile, zîmbi în sine-și. REBREANU, R. I 52. Uneori n-o vedea cîte două zile. Atunci era trist, îngrijat, își făcea fel de fel de închipuiri. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. ♦ (Rar) Chip, imagine. Zile, nopți, petrec cu gîndul la dulcea închipuire. CONACHI, P. 82. ◊ O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... Un om i-a cîrpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn. REBREANU, R. I 150. În grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă și veșnic flămîndă. id. I. 11. ♦ (Învechit) Reprezentare prin zugrăvire, desenare etc.; plan. Căpitanul... luînd harta ce avea de închipuirea mării, au făcut socoteală că nu făcuse cale de 100 mile. DRĂGHICI, R. 19.

ÎNCHIPUIRE ~i f. 1) v. A ÎNCHIPUI. 2) Proprietate a omului de a-și închipui ceva; imaginație. 3) Produs al imaginației; lucru închipuit. O ~ a minții sale. /v. a închipui

închipuire f. 1. acțiunea de a închipui și lucrul închipuit; 2. facultatea de a închipui: imaginațiune; 3. alegorie: Arghir și Elena.... o închipuire sub care se înțelege luarea țării Ardealului prin Traian (BARAC).

închipuíre f. Imaginațiune, concepțiune. Figurare. Presupunere. Procurare, realizare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri

închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri

închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHIPUIRE s. 1. v. imaginație. 2. fantezie, gând, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. v. fantezie. 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. v. utopie. 6. v. iluzie.

ÎNCHIPUIRE s. v. chip, imagine.

ÎNCHIPUIRE s. 1. fantezie, imaginație, invenție. (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, gînd, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. fantezie, himeră, iluzie, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui este o ~.) 6. iluzie, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decît o ~.)

Intrare: închipuire
închipuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închipuire
  • ‑nchipuire
  • închipuirea
  • ‑nchipuirea
plural
  • închipuiri
  • ‑nchipuiri
  • închipuirile
  • ‑nchipuirile
genitiv-dativ singular
  • închipuiri
  • ‑nchipuiri
  • închipuirii
  • ‑nchipuirii
plural
  • închipuiri
  • ‑nchipuiri
  • închipuirilor
  • ‑nchipuirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închipuire, închipuirisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vede în închipuire, ca o ademenire, orașul cu larmă, străzile scăldate de lumină, furnicarul de lume. C. PETRESCU, S. 52. DLRLC
    • format_quote Hotărît, închipuirea nu mă înșelase. CARAGIALE, O. III 232. DLRLC
    • format_quote Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea. EMINESCU, O. IV 110. DLRLC
    • format_quote figurat Închipuirea își strînge-a sa aripă. ALECSANDRI, P. A. 111. DLRLC
  • 2. Produs al imaginației. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scutură fruntea să alunge închipuirea. C. PETRESCU, A. 283. DLRLC
    • format_quote Încet-încet începu să se stingă închipuirea lui Abu-Hasan că fusese îmbrăcat în caftan de calif, că avusese netăgăduită putere de calif. CARAGIALE, P. 147. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. DLRLC
    • format_quote O lume întreagă de închipuiri. EMINESCU, N. 42. DLRLC
    • 2.1. Presupunere (subiectivă, lipsită de temei). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote «A primit un mandat», aflară vecinii, făcîndu-și tot felul de închipuiri. PAS, Z. I 202. DLRLC
      • format_quote Aducîndu-și aminte cît l-au amărît închipuirile, zîmbi în sine-și. REBREANU, R. I 52. DLRLC
      • format_quote Uneori n-o vedea cîte două zile. Atunci era trist, îngrijat, își făcea fel de fel de închipuiri. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. DLRLC
    • 2.2. rar Chip, imagine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zile, nopți, petrec cu gîndul la dulcea închipuire. CONACHI, P. 82. DLRLC
      • chat_bubble O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Un om i-a cîrpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn. REBREANU, R. I 150. DLRLC
        • format_quote În grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă și veșnic flămîndă. REBREANU, I. 11. DLRLC
    • 2.3. învechit Reprezentare prin zugrăvire, desenare etc. DLRLC
      sinonime: plan
      • format_quote Căpitanul... luînd harta ce avea de închipuirea mării, au făcut socoteală că nu făcuse cale de 100 mile. DRĂGHICI, R. 19. DLRLC
etimologie:
  • vezi închipui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.