9 definiții pentru încâlcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂLCIRE, încâlciri, s. f. Acțiunea de a (se) încâlci și rezultatul ei; încurcătură; încâlceală, încâlcitură. – V. încâlci.

ÎNCÂLCIRE, încâlciri, s. f. Acțiunea de a (se) încâlci și rezultatul ei; încurcătură; încâlceală, încâlcitură. – V. încâlci.

încâlcire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 83 / Pl: ~ri / E: încâlci] 1 Încurcare (1) a firelor de ață, de păr etc. Si: încâlcit1 (1), încâlceală (1), încâlcitură (1). 2 (Ccr) Încurcătură. 3 (Fig) Neclaritate a unor gânduri, idei, acțiuni Si: încâlcit1 (2), încâlceală (3), încâlcitură (3). 4 (Fig) Complicare a planurilor cuiva cu elemente neprevăzute Si: încâlcit1 (3), încâlceală (4), încâlcitură (4).

ÎNCÎLCIRE, încîlciri, s. f. Acțiunea de a (se) încîlci și rezultatul ei; încurcătură. (Fig.) Iar raza ta, din zare, hipnotic îi îndrumă Prin oarba încîlcire a căilor din humă. TOMA, C. V. 167. Sub un vînt ascuțit ce aleargă țipînd pe încîlcirile ulițelor, Nicu... se duce drept înaintea lui. MACEDONSKI, O. III 83.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încâlcire s. f., g.-d. art. încâlcirii; pl. încâlciri

încâlcire s. f., g.-d. art. încâlcirii; pl. încâlciri

încâlcire s. f., g.-d. art. încâlcirii; pl. încâlciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂLCIRE s. 1. v. complicare. 2. v. amestecătură.

ÎNCÂLCIRE s. 1. complicare, încurcare. (~ unei situații.) 2. amestecătură, încîlceală, încîlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)

Intrare: încâlcire
încâlcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâlcire
  • ‑ncâlcire
  • încâlcirea
  • ‑ncâlcirea
plural
  • încâlciri
  • ‑ncâlciri
  • încâlcirile
  • ‑ncâlcirile
genitiv-dativ singular
  • încâlciri
  • ‑ncâlciri
  • încâlcirii
  • ‑ncâlcirii
plural
  • încâlciri
  • ‑ncâlciri
  • încâlcirilor
  • ‑ncâlcirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâlcire, încâlcirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi încâlci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.