11 definiții pentru împroșcătură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPROȘCĂTURĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură.
ÎMPROȘCĂTURĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împroșcătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 126/1 / Pl: ~ri / E: împroșca + -ătură] 1-3 împroșcare (1-3). 4 (Fig) Batjocorire. 5 (Fig) Calomniere. 6-9 Împroșcare (6-9). 10 (Ccr) Urmă lăsată prin împroșcare Si: pată, stropitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPROȘCĂTURĂ, împroșcături, s. f. Împroșcare. Văzură de departe un cîrd de ciori, poate cîteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hîrtie. REBREANU, R. I 215.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPROȘCĂTURĂ ~i f. 1) Împroșcare nerepetată. 2) Loc care păstrează urmele împroșcării. /a împroșca + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împroșcătură f. rezultatul împroșcării, canonadă: împroșcaturile dușmanului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împroșcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împroșcăriĭ, salvă, canonadă: împroșcăturile mitralierelor. Fig. Aruncăturĭ de vorbe urîte, mincĭunĭ, ocărĭ: împroșcăturile ziarelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împroșcătură s. f., g.-d. art. împroșcăturii; pl. împroșcături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împroșcătură s. f., g.-d. art. împroșcăturii; pl. împroșcături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împroșcătură s. f., g.-d. art. împroșcăturii; pl. împroșcături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPROȘCĂTURĂ s. v. împroșcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPROȘCĂTURĂ s. împroșcare, stropire, stropit, stropitură, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împroșcătură, împroșcăturisubstantiv feminin
- 1. Stropeală, stropire, stropit, stropitură, împroșcare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stropeală stropire stropit stropitură împroșcare
- Văzură de departe un cîrd de ciori, poate cîteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hîrtie. REBREANU, R. I 215. DLRLC
-
- 2. Urmă lăsată prin împroșcare. DEX '09 DEX '98sinonime: pată stropitură
etimologie:
- Împroșca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.