17 definiții pentru împresura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRESURA, împresor, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împresur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).

ÎMPRESURA, împresor, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împresur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).

împresura vt [At: VARLAAM, C. 3231 / V: (înv) ~săra, (cscj) ~ri / Pzi: împresor (înv) împresur / E: în- + lat pressuro, -are] 1 A înconjura din toate părțile. 2 A cuprinde cu brațele Si: a îmbrățișa. 3 (Înv) A deposeda pe cineva în mod abuziv. 4 (Înv) A strivi ceva sub greutatea proprie sau a unui obiect. 5 (Înv) A sugruma. 6 (Înv) A acoperi cu pământ. 7 A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a înăbuși. 8 (Fig) A copleși. 9 (Jur) A uzurpa. 10 A încercui pentru a prinde. 11 A asedia.

ÎMPRESURA, împresor, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile, a încadra. Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120. Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293. ◊ Fig. După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, V. 132. O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178. ♦ A năpădi. Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156. ♦ (Determinat prin «cu brațele», «cu mîinile» etc.) A cuprinde, a îmbrățișa. Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19. 2. A încercui, a asedia. Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26. Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175. ◊ Fig. Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58. Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676. – Prez. ind. și: împresur (EMINESCU, O. I 201).

A ÎMPRESURA împresor tranz. 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. ~ o cetate. 2) fig. A cuprinde cu brațele; a îmbrățișa. 3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a încercui. 4) înv. A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare

împresurà v. 1. a înconjura cu armată dușmanii: împresurară cetatea; 2. a înconjura în genere: tot ce ne împresoară; 3. a coprinde de o dată: ce boală te împresoară? POP.; 4. a coprinde pe nedrept, a încălca în averea altuia. [Lat. *PRESSULARE, din PRESSUS, înghesuit].

împresór (vest) și împrésur (est), a -urá v. tr. (lat. *pressúro, d. pressúra, apesare, presiune. – Împresor, -orĭ, -oară; să -oare. V. presiune, com-prim, screm). Vechĭ. Îmbulzesc, grămădesc: mulțimea îl împresura pe Hristos. Înăduș, sufoc: spiniĭ împresurară sămînța. Asupresc, constrîng. Atac, Cotropesc, uzurp. Azĭ. Înconjor, cuprind, învălesc: aeru ne împresoară din toate părțile. Asediez (o cetate, un loc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împresura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresor, 2 sg. împresori, 3 împresoa; conj. prez. 1 sg. să împresor, 3 să împresoare; imper. 2 sg. afirm. împresoa

împresura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresor, 3 împresoară; conj. prez. 3 împresoare

împresura vb., ind. prez. 1 sg. împresor, 3 sg. și pl. împresoară; conj. prez. 3 sg. și pl. împresoare

împresura (ind. prez. 1 sg. împresor, 3 sg. și pl. împresoară, conj. împresoare)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPRESURA vb. 1. v. încercui. 2. v. asedia. 3. v. înconjura. 4. v. copleși. 5. v. năpădi. 6. (fig.) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne ~.)

ÎMPRESURA vb. v. asfixia, înăbuși, încălca, îneca, sufoca, sugruma, uzurpa.

ÎMPRESURA vb. 1. a încercui, a înconjura, a învălui, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ din toate părțile.) 2. a asedia, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (Au ~ cetatea; îl ~ pe inamic.) 3. a încercui, a înconjura, (fig.) a încinge. (Munții ~ cîmpia.) 4. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 5. a năpădi. (Buruienile au ~ grădina.) 6. (fig.) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne ~.)

împresura vb. v. ASFIXIA. ÎNĂBUȘI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. SUFOCA. SUGRUMA. UZURPA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împresura (împresor, împresurat), vb.1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre.Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea).

Intrare: împresura
împresura1 (1 -sor) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împresura
  • ‑mpresura
  • împresurare
  • ‑mpresurare
  • împresurat
  • ‑mpresurat
  • împresuratu‑
  • ‑mpresuratu‑
  • împresurând
  • ‑mpresurând
  • împresurându‑
  • ‑mpresurându‑
singular plural
  • împresoa
  • ‑mpresoa
  • împresurați
  • ‑mpresurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împresor
  • ‑mpresor
(să)
  • împresor
  • ‑mpresor
  • împresuram
  • ‑mpresuram
  • împresurai
  • ‑mpresurai
  • împresurasem
  • ‑mpresurasem
a II-a (tu)
  • împresori
  • ‑mpresori
(să)
  • împresori
  • ‑mpresori
  • împresurai
  • ‑mpresurai
  • împresurași
  • ‑mpresurași
  • împresuraseși
  • ‑mpresuraseși
a III-a (el, ea)
  • împresoa
  • ‑mpresoa
(să)
  • împresoare
  • ‑mpresoare
  • împresura
  • ‑mpresura
  • împresură
  • ‑mpresură
  • împresurase
  • ‑mpresurase
plural I (noi)
  • împresurăm
  • ‑mpresurăm
(să)
  • împresurăm
  • ‑mpresurăm
  • împresuram
  • ‑mpresuram
  • împresurarăm
  • ‑mpresurarăm
  • împresuraserăm
  • ‑mpresuraserăm
  • împresurasem
  • ‑mpresurasem
a II-a (voi)
  • împresurați
  • ‑mpresurați
(să)
  • împresurați
  • ‑mpresurați
  • împresurați
  • ‑mpresurați
  • împresurarăți
  • ‑mpresurarăți
  • împresuraserăți
  • ‑mpresuraserăți
  • împresuraseți
  • ‑mpresuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împresoa
  • ‑mpresoa
(să)
  • împresoare
  • ‑mpresoare
  • împresurau
  • ‑mpresurau
  • împresura
  • ‑mpresura
  • împresuraseră
  • ‑mpresuraseră
împresura2 (1 -sur) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împresura
  • ‑mpresura
  • împresurare
  • ‑mpresurare
  • împresurat
  • ‑mpresurat
  • împresuratu‑
  • ‑mpresuratu‑
  • împresurând
  • ‑mpresurând
  • împresurându‑
  • ‑mpresurându‑
singular plural
  • împresură
  • ‑mpresură
  • împresurați
  • ‑mpresurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împresur
  • ‑mpresur
(să)
  • împresur
  • ‑mpresur
  • împresuram
  • ‑mpresuram
  • împresurai
  • ‑mpresurai
  • împresurasem
  • ‑mpresurasem
a II-a (tu)
  • împresuri
  • ‑mpresuri
(să)
  • împresuri
  • ‑mpresuri
  • împresurai
  • ‑mpresurai
  • împresurași
  • ‑mpresurași
  • împresuraseși
  • ‑mpresuraseși
a III-a (el, ea)
  • împresură
  • ‑mpresură
(să)
  • împresure
  • ‑mpresure
  • împresura
  • ‑mpresura
  • împresură
  • ‑mpresură
  • împresurase
  • ‑mpresurase
plural I (noi)
  • împresurăm
  • ‑mpresurăm
(să)
  • împresurăm
  • ‑mpresurăm
  • împresuram
  • ‑mpresuram
  • împresurarăm
  • ‑mpresurarăm
  • împresuraserăm
  • ‑mpresuraserăm
  • împresurasem
  • ‑mpresurasem
a II-a (voi)
  • împresurați
  • ‑mpresurați
(să)
  • împresurați
  • ‑mpresurați
  • împresurați
  • ‑mpresurați
  • împresurarăți
  • ‑mpresurarăți
  • împresuraserăți
  • ‑mpresuraserăți
  • împresuraseți
  • ‑mpresuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împresură
  • ‑mpresură
(să)
  • împresure
  • ‑mpresure
  • împresurau
  • ‑mpresurau
  • împresura
  • ‑mpresura
  • împresuraseră
  • ‑mpresuraseră
împresuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împresura, împresorverb

  • 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120. DLRLC
    • format_quote Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293. DLRLC
    • format_quote figurat După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81. DLRLC
    • format_quote figurat Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, V. 132. DLRLC
    • format_quote figurat O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178. DLRLC
    • 1.1. Năpădi. DLRLC
      sinonime: năpădi
      • format_quote Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156. DLRLC
    • 1.2. A cuprinde cu brațele, cu mâinile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19. DLRLC
  • 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26. DLRLC
    • format_quote Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58. DLRLC
    • format_quote figurat Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676. DLRLC
  • 3. învechit A deposeda pe cineva în mod abuziv. DEX '09 DEX '98
    sinonime: deposeda
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.