8 definiții pentru împrejmuit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREJMUIT1 s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.

ÎMPREJMUIT1 s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.

împrejmuit1 sn [At: I. IONESCU, M. 317 / Pl: ~uri / E: împrejmui] 1 Împrejmuire (1). 2 (Fig) Împresurare.

ÎMPREJMUIT s. n. Faptul de a împrejmui. Pregătirile ce se fac pămîntului pentru a-l pune în stare ca să fie bun de întrebuințat sînt: 1) drumurile vicinale, 2) stîrpitul pietrelor, 3) stîrpitul pădurilor... și 10) împrejmuitul lui. I. IONESCU, M. 317.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPREJMUIT s. împrejmuire, închidere, îngrădire. (~ unui teren.)

Intrare: împrejmuit (s.n.)
împrejmuit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitul
  • împrejmuitu‑
  • ‑mprejmuitul
  • ‑mprejmuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitului
  • ‑mprejmuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împrejmuitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pregătirile ce se fac pămîntului pentru a-l pune în stare ca să fie bun de întrebuințat sînt: 1) drumurile vicinale, 2) stîrpitul pietrelor, 3) stîrpitul pădurilor... și 10) împrejmuitul lui. I. IONESCU, M. 317. DLRLC
etimologie:
  • vezi împrejmui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.