opțiuni
  • info

10 definiții pentru împletitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPLETITURĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.

ÎMPLETITURĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.

împletitură sf [At: COD. VOR. 169/7 / V: (înv) pletitură / Pl: ~ri / E: împleti + -tură] 1-9 Împletire (1-9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Împletire (11). 12 (Ccr) Obiect confecționat prin împletire. 13 (Ccr) Ornament. 14 (Fig) Încurcătură. 15 (Înv) Lanț.

ÎMPLETITURĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti și forma obiectului împletit. Caier verde de mătase, Tot cu-mpletitura-n șase. TEODORESCU, P. P. 31. ♦ (Concretizat) Obiect confecționat prin împletire. Bătrîna a ridicat ochii de pe împletitură. C. PETRESCU, C. V. 120. Peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca județului, slegulețe tricolore și covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume. CARAGIALE, M. 290.

ÎMPLETITURĂ ~i f. 1) Mod de a împleti. 2) Obiect obținut prin împletire. [G.-D. împletiturii] /a împleti + suf. ~itură

împletitură f. rezultatul împletirii: 1. păr împletit; 2. înfășurare de fire: împletituri de bumbac, de mătase, de lemn.

împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împletitură s. f., g.-d. art. împletiturii; pl. împletituri

împletitură s. f., g.-d. art. împletiturii; pl. împletituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPLETITURĂ s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)

ÎMPLETITURĂ s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)

Intrare: împletitură
împletitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletitură
  • ‑mpletitură
  • împletitura
  • ‑mpletitura
plural
  • împletituri
  • ‑mpletituri
  • împletiturile
  • ‑mpletiturile
genitiv-dativ singular
  • împletituri
  • ‑mpletituri
  • împletiturii
  • ‑mpletiturii
plural
  • împletituri
  • ‑mpletituri
  • împletiturilor
  • ‑mpletiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împletitură, împletiturisubstantiv feminin

  • 1. Fel de a împleti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pletitură
    • format_quote Caier verde de mătase, Tot cu-mpletitura-n șase. TEODORESCU, P. P. 31. DLRLC
    • 1.1. concretizat Produs obținut prin împletire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bătrîna a ridicat ochii de pe împletitură. C. PETRESCU, C. V. 120. DLRLC
      • format_quote Peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca județului, stegulețe tricolore și covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume. CARAGIALE, M. 290. DLRLC
etimologie:
  • Împleti + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.