13 definiții pentru împilător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPILĂTOR, -OARE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător.

ÎMPILĂTOR, -OARE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător.

împilător, ~oare a vz împilator

ÎMPILĂTOR, -OARE, împilători, -oare, adj. Care împilează, care oprimă; asupritor. Populațiunea noastră a fost împiedicată în sporirea ei și prin multe alte rele, precum case nesănătoase, mîncare puțină, posturi multe, muncă multă și trai rău, nevoi, griji și dureri morale, nedreptăți, măsuri economice împilătoare și, în fine, boalile. I. IONESCU, M. 195. ◊ (Substantivat) Unde vedea nevoiașul, văduva... îi ocrotea împotriva împilătorilor. ISPIRESCU, M. V. 5.

ÎMPILĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane, popoare) Care împilează; asupritor; opresor; exploatator. /a împila + suf. ~ător

împilător a. și m. care împilează, tiran.

împilator, ~oare smf, a [At: (a. 1839) URICARIUL V, 9/7 / V: im~, impilăt~, ~lăt~, ~lătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: împila + -tor] 1-2 (Persoană) care calcă în picioare ceva. 3-4 (Persoană) care presează fânul. 5-6 (Persoană) care împiedică un cal. 7-8 (Persoană) care apasă. 9-10 (Fig) (Persoană) care înduplecă. 11-12 (Persoană) care face pe cineva sau ceva să se aplece spre pământ. 13-14 (Persoană) care împovărează peste măsură pe cineva. 15-16 (Persoană) care asuprește pe cineva. 17-18 (Persoană) care biciuiește pe cineva. 19-20 (Nob) (Persoană) care disprețuiește pe cineva sau ceva.

împilătoriu, ~oare a vz împilator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împilător adj. m., pl. împilători; f. sg. și pl. împilătoare

împilător adj. m., pl. împilători; f. sg. și pl. împilătoare

împilător adj. m., pl. împilători; f. sg. și pl. împilătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPILĂTOR adj., s. v. opresor.

ÎMPILĂTOR adj., s. asupritor, exploatator, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~.)

Intrare: împilător
împilător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împilător
  • ‑mpilător
  • împilătorul
  • împilătoru‑
  • ‑mpilătorul
  • ‑mpilătoru‑
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarea
  • ‑mpilătoarea
plural
  • împilători
  • ‑mpilători
  • împilătorii
  • ‑mpilătorii
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarele
  • ‑mpilătoarele
genitiv-dativ singular
  • împilător
  • ‑mpilător
  • împilătorului
  • ‑mpilătorului
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarei
  • ‑mpilătoarei
plural
  • împilători
  • ‑mpilători
  • împilătorilor
  • ‑mpilătorilor
  • împilătoare
  • ‑mpilătoare
  • împilătoarelor
  • ‑mpilătoarelor
vocativ singular
plural
impilator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impilator
  • impilatorul
  • impilatoru‑
  • impilatoare
  • impilatoarea
plural
  • impilatori
  • impilatorii
  • impilatoare
  • impilatoarele
genitiv-dativ singular
  • impilator
  • impilatorului
  • impilatoare
  • impilatoarei
plural
  • impilatori
  • impilatorilor
  • impilatoare
  • impilatoarelor
vocativ singular
plural
împilator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împilator
  • împilatorul
  • împilatoru‑
  • împilatoare
  • împilatoarea
plural
  • împilatori
  • împilatorii
  • împilatoare
  • împilatoarele
genitiv-dativ singular
  • împilator
  • împilatorului
  • împilatoare
  • împilatoarei
plural
  • împilatori
  • împilatorilor
  • împilatoare
  • împilatoarelor
vocativ singular
plural
împilătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împilător, împilătoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat masculin Care împilează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Populațiunea noastră a fost împiedicată în sporirea ei și prin multe alte rele, precum case nesănătoase, mîncare puțină, posturi multe, muncă multă și trai rău, nevoi, griji și dureri morale, nedreptăți, măsuri economice împilătoare și, în fine, boalile. I. IONESCU, M. 195. DLRLC
    • format_quote Unde vedea nevoiașul, văduva... îi ocrotea împotriva împilătorilor. ISPIRESCU, M. V. 5. DLRLC
etimologie:
  • Împila + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.