4 definiții pentru îmburuienare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmburuiena vr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: ~ru-ie~ / Pzi: ~nez / E: în- + buruiena] (Înv) A se umple de buruieni.
îmburuĭenéz v. tr. Acoper cu buruĭene. V. refl. Ogoru se îmburuĭenează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmburuiena vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuienează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmburuiena vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmburuienare
îmburuienare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)