ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.

îmbulzi [At: NECULCE, ap. LET. I, 232/32 / V: ~bol~ / Pzi: ~zesc / E: în- + bulz] 1 vt A face pe cineva să stea ghemuit Si: a înghesui. 2 vr A se îngrămădi în număr mare Si: a se înghesui. 3 vr (Spc; d. oi) A se așeza una lângă alta din cauza căldurii. 4 vr A da năvală printr-o mulțime Si: a năvăli. 5 vt (Fig) A insista pe lângă cineva pentru rezolvarea unei probleme. 6 vt (Șfg) A împresura. 7 vt (Fig) A oferi din belșug. 8 vt A vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt sau aglomerat. 9 vr (Înv; șfg) A se congestiona.

ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.

ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau în valuri la picioarele farului. BART, E. 251. 2. Tranz. (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. – Variantă: bulzi vb. IV.

A ÎMBULZI ~esc tranz. (ființe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulz

A SE ÎMBULZI mă ~esc intranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare (într-un spațiu restrâns) mișcându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. ~ la intrare. /în + bulz

îmbulzì v. 1. a strânge cu putere; 2. fig. a urmări d’aproape: ne tot îmbulzește cu cereri; 3. a se înghesui: gloatele se îmbulzea și da unele peste altele. ISP. [Derivat din bulz (de caș), termen ciobănesc cu sensul generalizat; primitiv: a străcura în saci bulzii de caș].

îmbolzi v vz îmbulzi

BULZI vb. IV v. îmbulzi.

bulzésc V. îmbulzesc.

îmbulzésc v. tr. (d. bulz). Aglomerez, grămădesc. V. refl. Mă aglomerez, mă grămădesc. – Și bulzesc (Cost. 1, 264).

îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, 3 sg. îmbulzește, imperf. 1 îmbulzeam; conj. prez. 1 sg. să îmbulzesc, 3 să îmbulzească

îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, imperf. 3 sg. îmbulzea; conj. prez. 3 să îmbulzească

îmbulzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, imperf. 3 sg. îmbulzea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbulzească

ÎMBULZI vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă ~ așa în mine?)

ÎMBULZI vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Ce vă ~ așa în mine?)

îmbulzi, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

îmbulzi, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre”.