13 definiții pentru șiretenie (viclenie)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIRETENIE1, șiretenii, s. f. Însușirea de a fi șiret2; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție. – Șiret2 + suf. -enie.

ȘIRETENIE1, șiretenii, s. f. Însușirea de a fi șiret2; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție. – Șiret2 + suf. -enie.

șiretenie1 sf [At: POLIZU / Pl: (6-7) ~ii / E: șiret3 + -enie] 1-4 Însușirea de a fi șiret3 (1-2, 4, 6). 5 (Ccr) Comportare de om șiret3 (1) Si: viclenie, (rar) șiretlic (5), șireție (1). 6 (Ccr) Faptă șireată3 (2) Si: stratagemă, subterfugiu, tertip, truc, șarlatanie (1), șiretlic (1), vicleșug, (rar) șireție (2). 7 (Ccr) Vorbă șireată2 (2) Si: perfidie.

ȘIRETENIE2, șiretenii, s. f. Faptul de a fi șiret (v. șmecherie, viclenie); faptă sau vorbă șireată (v. șiretlic, vicleșug). Murmură cu o clipire de șiretenie în ochi. DUMITRIU, N. 172. Văduva zîmbi cu dulceață și cu șiretenie spre pan Sampil. SADOVEANU, O. VII 138. Omul nu e numai o ființă care, cu șiretenie ori cu brutalitate, călcînd și strivind pe alții, caută să-și cucerească un loc la ospățul vieții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 13. ◊ (Cu o nuanță de simpatie) Nu era mare lucru în scrisorile ei: aceeași și iar aceeași afecțiune fără margini, ce-i umplea tot sufletul, spusă fără șiretenie, cu aceleași cuvinte; dar asta era lucru mare. D. ZAMFIRESCU, R. 199.

ȘIRETENIE ~i f. 1) Caracter șiret; hâtrie. 2) Faptă sau vorbă de om șiret; viclenie. [Art. șiretenia; G.-D. șireteniei; Sil. -ni-e] /șiret + suf. ~enie

șiretenie f. fire șireată: șiretenia vulpei.

șireténie f. (d. șiret, adj.). Fire șireată: șiretenia vulpiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șiretenie (desp. -ni-e) s. f., art. șiretenia (desp. -ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (desp. -ni-i-)

șiretenie (-ni-e) s. f., art. șiretenia (-ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (-ni-i-)

șiretenie (șmecherie, tărășenie) s. f. (sil. -ni-e), art. șiretenia (sil. -ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIRETENIE s. 1. v. șmecherie. 2. v. subterfugiu.

ȘIRETENIE s. 1. șmecherie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o proverbială ~.) 2. stratagemă, subterfugiu, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (A uza de o ~.)

Intrare: șiretenie (viclenie)
șiretenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiretenie
  • șiretenia
plural
  • șiretenii
  • șireteniile
genitiv-dativ singular
  • șiretenii
  • șireteniei
plural
  • șiretenii
  • șireteniilor
vocativ singular
plural
șiritenie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șiretenie, șireteniisubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi șiret (1.); faptă sau vorbă șireată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Murmură cu o clipire de șiretenie în ochi. DUMITRIU, N. 172. DLRLC
    • format_quote Văduva zîmbi cu dulceață și cu șiretenie spre pan Sampil. SADOVEANU, O. VII 138. DLRLC
    • format_quote Omul nu e numai o ființă care, cu șiretenie ori cu brutalitate, călcînd și strivind pe alții, caută să-și cucerească un loc la ospățul vieții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 13. DLRLC
    • format_quote (Cu o nuanță de simpatie) Nu era mare lucru în scrisorile ei: aceeași și iar aceeași afecțiune fără margini, ce-i umplea tot sufletul, spusă fără șiretenie, cu aceleași cuvinte; dar asta era lucru mare. D. ZAMFIRESCU, R. 199. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.