2 definiții pentru șindire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șindi (-desc, -it), vb. – 1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo.
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
șindi, șindesc v. t. (intl.) a tăia, a spinteca.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șindire
șindire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||