21 de definiții pentru țigaretă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGARETĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette.

ȚIGARETĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette.

țigare sf [At: STAMATI, D. / V: (reg) ~găr~ sf, (Mol) ~gărete, ~te sn, țegăr~, (Trs) ~goretie (Pl: țigoretii) sf / Pl: ~te / E: ger Zigarette] 1 Țigară1 (1). 2 Țigaret.

ȚIGARETĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. Tanti Laura scoase... o țigaretă egipțiană și o aprinse la flacăra unei brichete. C. PETRESCU, Î. I 4. Maiorul și-a fumat țigareta pînă la carton. CARAGIALE, M. 132. Prin fumul țigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinși la luptă pe cîmpul de onor. ALECSANDRI, P. III 5. 2. Mic tub de ebonită, de os, de lemn etc., în care se introduce un capăt al țigării cînd se fumează; portțigaret. Își puse pe măsuță, alături de ceașca de cafea golită, țigareta de chihlibar. C. PETRESCU, S. 104. Bătrînul își aprinse țigara stinsă și turtită în țigareta fabricată de el dintr-un picior de iepure. BART, E. 31. – Variantă: țigaret (SADOVEANU, M. C. 92) s. n.

ȚIGARE s.f. Țigară. / < germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].

ȚIGARE s. f. 1. țigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată; țigaret. (< germ. Zigarette)

ȚIGARETĂ ~e f. 1) v. ȚIGARĂ. 2) Tub mic (de chihlimbar, de os etc.) în care se introduce țigara pentru a o fuma; muștiuc. /<germ. Zigarrette

țigaretă f. țevișoară de chihlibar la capătul căreia se îmbucă țigara (= fr. cigarette).

țigarétă f., pl. e (fr. cigarette, țigară mică). Mic tub de lemn orĭ de chihlimbar în care se pune țigara și pin care tragĭ fumu ca să nu fie țigara prea aproape de buze.

ȚIGARET ~e n. v. ȚIGARETĂ. /Din [port]țigaret

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țigare (țigară) s. f., g.-d. art. țigaretei; pl. țigarete

țigare (țigară) s. f., g.-d. art. țigaretei; pl. țigarete

țigare (țigară) s. f., pl. țigarete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIGARE s. 1. v. țigară. 2. portțigaret, țigaret, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)

ȚIGARE s. 1. țigară, (rar) țigarcă, (prin. Transilv.) sugară. (Ce ~ fumezi?) 2. portțigaret, țigaret, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)

Intrare: țigaretă
țigaretă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigare
  • țigareta
plural
  • țigarete
  • țigaretele
genitiv-dativ singular
  • țigarete
  • țigaretei
plural
  • țigarete
  • țigaretelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigaret
  • țigaretul
  • țigaretu‑
plural
  • țigarete
  • țigaretele
genitiv-dativ singular
  • țigaret
  • țigaretului
plural
  • țigarete
  • țigaretelor
vocativ singular
plural
țigoretie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigărete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigăretă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigarete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țegăretă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigare, țigaretesubstantiv feminin

  • 1. Sugară, țigarcă, țigară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tanti Laura scoase... o țigaretă egipțiană și o aprinse la flacăra unei brichete. C. PETRESCU, Î. I 4. DLRLC
    • format_quote Maiorul și-a fumat țigareta pînă la carton. CARAGIALE, M. 132. DLRLC
    • format_quote Prin fumul țigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinși la luptă pe cîmpul de onor. ALECSANDRI, P. III 5. DLRLC
  • 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Își puse pe măsuță, alături de ceașca de cafea golită, țigareta de chihlibar. C. PETRESCU, S. 104. DLRLC
    • format_quote Bătrînul își aprinse țigara stinsă și turtită în țigareta fabricată de el dintr-un picior de iepure. BART, E. 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.