23 de definiții pentru șef

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (În sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef.

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (În sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef.

șef2, ~ă smf [At: L. ASACHI, J, 57/5 / S și: (îvr) chef / Pl: ~i, ~e / E: fr chef] 1 Persoană care conduce o instituție, organizație etc. Si: cap (122), căpetenie1 (1), conducător (1), (reg) ștatânvalt (2). 2 (Îs) ~ de școală Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un anumit domeniu de activitate, fiind considerată drept îndrumător, model, conducător, creator al unei școli (11). 3 Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta Si: superior. 4 (Fam; adesea irn) Persoană socotită egală sau inferioară (cuiva) sau care se crede șef2 (1, 3). 5 (Îs) ~ de lucrări Grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar. 6 (Îas) Persoană cu gradul de șef2 (5). 7 (Îs) ~ de catedră Cadru didactic din învățământul preuniversitar și universitar care coordonează activitatea profesorilor care au aceeași specialitate cu a sa. 8 (Îs) ~ de promoție Persoană care are media cea mai mare în cadrul unei promoții. 9 (Îs) ~ de orchestră Dirijor (1).

șef1 s [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf mg csév] (Trs) Astupătoare la horn, care oprește ieșirea căldurii după ce s-a stins focul.

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o instituție, o organizație, o armată etc. Caporalul Florea Costea era șeful vagonului în care călătorea Mitrea. SADOVEANU, M. C. 82. Era acum cu adevărat șeful familiei. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Tatăl lui, mare moșier, fusese în județ șeful partidului conservator. BUJOR, S. 157. ◊ Fig. Opinia mea e că cu încetul această revistă se va face șeful ce dorim. GHICA, A. 427. ◊ Șef de cabinet v. cabinet. Șef de post = comandant al unui post de poliție, de jandarmi, de grăniceri etc. A doua zi dimineața, Costandin veni iarăși, împreună cu șeful de post, întors de la Oltenița. DUMITRIU, N. 244. Batista, inelul sau tabacherea unui șef de post. sînt talismanuri pentru santinelă, care lasă liberă trecerea bărcii fără control. BART, E. 326. Șef de echipaj = persoană care conduce echipajul unui vapor. «Echipajul la posturile de plecare» răsună vocea șefului de echipaj. BART, S. M. 14. Șef de gară (sau al gării) = funcționar care conduce serviciul într-o gară. Are chiar vremea să vadă pe șeful gării lîngă linie. SP. POPESCU, M. G. 29. Șef de catedră = profesor universitar care are direcția activității și a lucrărilor din cadrul unei discipline de studiu într-o facultate. Șef de birou = funcționar care conduce lucrările dintr-un birou (avînd un grad superior în ierarhia administrativă). Proaspăt primenit și îmbrăcat corect ca un șef de birou luni dimineața, se așeza la masa de scris. C. PETRESCU, C. V. 142. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; mai-mare, superior. Primul om pe care trebuia să-l văd... era firește judecătorul, șeful meu. GALACTION, O. I 93. Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat. GHICA, S. A. 148. ♦ (La vocativ) Cuvînt cu care cineva se adresează, familiar, unei persoane, indiferent de gradul ierarhic al acesteia. Alergi cu mine, șefule, dacă nu vrei să legi măgarul la gard. PAS, Z. i 152. Stai, șefule, ascultă, că acuma vine tea cea mai tare! REBREANU, R. II 24. 2. (Regional, m.) Fiecare dintre stîlpii de susținere fixați la colțurile casei sau în pereți (și în care se fixează ușile și ferestrele).

ȘEF, -Ă s.m. și f. Persoană care se găsește în fruntea unei instituții, a unei organizații, a unei armate etc.; conducător, cap, căpetenie. [< fr. chef].

ȘEF, -Ă s. m. f. 1. persoană care conduce un colectiv, o instituție, o organizație, un compartiment de muncă etc.; conducător (II). ♦ ~ de orchestră = dirijor. 2. ~ de lucrări = grad didactic în învățământul superior, între asistent și conferențiar. (< fr. chef)

ȘEF ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se află la conducere; conducător; cap. ~ de policlinică. 2) Persoană aflată într-un post înalt, luată în raport cu altele din subordinea sa; superior. Bucătar-~. Medic-~. /<fr. chef

șef m. cel ce e în frunte, cel ce dirijează sau comandă: șeful armatei, șef de biurou, de orchestră (= fr. chef).

*șef m. (fr. chef, d. lat. caput, cap). Cap, căpitan, comandant, director, maĭ-mare: regele e șefu statuluĭ; șef de gară, de bĭuroŭ, de orchestră. – Fam. și fem. șefă (ca membră). V. ajutor.

ex-șef, ~ă smf [At: GHEREA, ST. CR. I, 274 / Pl: ~i, ~e / E: ex- + șef] Fost șef.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘEF s. 1. v. superior. 2. v. conducător. 3. v. conducător. 4. (MUZ.) șef de orchestră = dirijor. 5. (MIL.) cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, (înv. și reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vârhovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (~ al oștirii.) 6. v. conducător.

ȘEF s. 1. superior. (~ul și subalternii săi.) 2. conducător, (fam.) ștab. (~ al unei instituții.) 3. conducător, vătaf, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 4. (MUZ.) șef de orchestră = dirijor. 5. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, (înv. și reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vîrhovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (~ al oștirii.) 6. conducător, (rar) diriguitor, (înv.) principal. (~ al mișcării de eliberare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șef (-fi), s. m.1. Conducător, cap. – 2. (Arg.) Nene, bade. Fr. chef.Der. șefie, s. f. (conducere); șefuleasă, s. f. (nevastă de șef; Arg., femeie, fato!), curios der. cu suf. f. -easă, pornind de la forma art. șeful, sau mai probabil cu l expresiv infix; subșef, s. m., după fr. sous-chef.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șef s.n. (reg.) astupătoare la horn, care oprește ieșirea căldurii după ce s-a stins focul.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Non est princeps supra leges sed leges supra principem (lat. „Nu-i principele (adică șeful, conducătorul) deasupra legilor, ci legile deasupra principelui”) – Frază atribuită lui Pliniu-cel-Tînăr, a fost expropriată de expresia echivalentă mai concisă: „Caesar non supra grammaticos” (vezi). LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.

caraliu-șef s. m. sg. ministru de interne.

ceasu’, șefu! expr. (adol.) (la fotbal) ai atins mingea cu mâna!; ai făcut henț!

ȘEF DE BANDĂ caid, capelmaistru, carete, călifar, faraon, jupânar, mahăr, naș, pașă, regizor, shogun, staroste.

șefu’ s. m. (la vocativ) termen cu care cineva se adresează unei persoane socotite egală sau inferioară.

Intrare: șef
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șef
  • șeful
  • șefu‑
plural
  • șefi
  • șefii
genitiv-dativ singular
  • șef
  • șefului
plural
  • șefi
  • șefilor
vocativ singular
  • șefule
plural
  • șefilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șef, șefisubstantiv masculin
șe, șefesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Caporalul Florea Costea era șeful vagonului în care călătorea Mitrea. SADOVEANU, M. C. 82. DLRLC
    • format_quote Era acum cu adevărat șeful familiei. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. DLRLC
    • format_quote Tatăl lui, mare moșier, fusese în județ șeful partidului conservator. BUJOR, S. 157. DLRLC
    • format_quote figurat Opinia mea e că cu încetul această revistă se va face șeful ce dorim. GHICA, A. 427. DLRLC
    • 1.1. Șef de orchestră = dirijor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: dirijor
    • 1.2. Șef de cabinet. DLRLC
    • 1.3. Șef de post = comandant al unui post de poliție, de jandarmi, de grăniceri etc. DLRLC
      • format_quote A doua zi dimineața, Costandin veni iarăși, împreună cu șeful de post, întors de la Oltenița. DUMITRIU, N. 244. DLRLC
      • format_quote Batista, inelul sau tabacherea unui șef de post. sînt talismanuri pentru santinelă, care lasă liberă trecerea bărcii fără control. BART, E. 326. DLRLC
    • 1.4. Șef de echipaj = persoană care conduce echipajul unui vapor. DLRLC
      • format_quote «Echipajul la posturile de plecare» răsună vocea șefului de echipaj. BART, S. M. 14. DLRLC
    • 1.5. Șef de gară (sau al gării) = funcționar care conduce serviciul într-o gară. DLRLC
      • format_quote Are chiar vremea să vadă pe șeful gării lîngă linie. SP. POPESCU, M. G. 29. DLRLC
    • 1.6. Șef de catedră = profesor universitar care are direcția activității și a lucrărilor din cadrul unei discipline de studiu într-o facultate. DLRLC
    • 1.7. Șef de birou = funcționar care conduce lucrările dintr-un birou (având un grad superior în ierarhia administrativă). DLRLC
      • format_quote Proaspăt primenit și îmbrăcat corect ca un șef de birou luni dimineața, se așeza la masa de scris. C. PETRESCU, C. V. 142. DLRLC
    • 1.8. Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Primul om pe care trebuia să-l văd... era firește judecătorul, șeful meu. GALACTION, O. I 93. DLRLC
      • format_quote Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat. GHICA, S. A. 148. DLRLC
    • 1.9. familiar la vocativ Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mergi cu mine, șefule, dacă nu vrei să legi măgarul la gard. PAS, Z. i 152. DLRLC
      • format_quote Stai, șefule, ascultă, că acuma vine partea cea mai tare! REBREANU, R. II 24. DLRLC
  • 2. regional masculin Fiecare dintre stâlpii de susținere fixați la colțurile casei sau în pereți (și în care se fixează ușile și ferestrele). DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; persoană care are acest grad. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: lector
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.