dexonline

5 definiții pentru țurui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țurui¹ [At: SĂM. IV, 125 / V: (1-3) ~ăi / Pzi: țurui, ~esc / E: țur + -ui] (Reg) 1 vi (D. lichide sau d. materii în stare de pulbere, granule etc.) A curge în șuvoaie, în șuvițe etc., producând un zgomot caracteristic Si: a ciurui¹ (8). 2 vi (D. burlane, robinete etc.) A produce un zgomot specific la scurgerea unui șiroi¹. 3 vt A lăsa să curgă puțin câte puțin. 4 vt (C. i. păsări de curte) A chema la mâncare, folosind cuvântul „țur”.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

țúruĭ, a -í v. intr. (d. țur, și rudă cu sîrb. cúriti, a se scurge, ca și cu cĭur 2, țîrîĭ, zuruĭ. V. Bern. 1, 131). Mă scurg mult (vorbind de apă, de grăunțe, de nisip).

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

țurăi³ v vz țurui¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țurui vb., ind. prez. 1 sg. țurui/țuruiesc; imperf. 3 sg. țuruia; conj. prez. 3 sg. și pl. țuruie/țuruiască

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țurui, țuruiesc, vb. IV (reg.) a se scurge (apa, nisipul).

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: țurui

țurui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țurui	țuruire	țuruit țuruitu‑	țuruind țuruindu‑	singular	plural
		(a) țurui	țuruire	țuruit țuruitu‑	țuruind țuruindu‑	țuruie	țuruiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țurui	(să) țurui	țuruiam	țuruii	țuruisem
	a II-a (tu)	țurui	(să) țurui	țuruiai	țuruiși	țuruiseși
	a III-a (el, ea)	țuruie	(să) țuruie	țuruia	țurui	țuruise
plural	I (noi)	țuruim	(să) țuruim	țuruiam	țuruirăm	țuruiserăm țuruisem
	a II-a (voi)	țuruiți	(să) țuruiți	țuruiați	țuruirăți	țuruiserăți țuruiseți
	a III-a (ei, ele)	țuruie	(să) țuruie	țuruiau	țuruiră	țuruiseră

țurui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țurui	țuruire	țuruit țuruitu‑	țuruind țuruindu‑	singular	plural
		(a) țurui	țuruire	țuruit țuruitu‑	țuruind țuruindu‑	țuruiește	țuruiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țuruiesc	(să) țuruiesc	țuruiam	țuruii	țuruisem
	a II-a (tu)	țuruiești	(să) țuruiești	țuruiai	țuruiși	țuruiseși
	a III-a (el, ea)	țuruiește	(să) țuruiască	țuruia	țurui	țuruise
plural	I (noi)	țuruim	(să) țuruim	țuruiam	țuruirăm	țuruiserăm țuruisem
	a II-a (voi)	țuruiți	(să) țuruiți	țuruiați	țuruirăți	țuruiserăți țuruiseți
	a III-a (ei, ele)	țuruiesc	(să) țuruiască	țuruiau	țuruiră	țuruiseră

țurăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)