7 definiții pentru țuț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țuț [At: ȘEZ. VI, 84 / V: (reg) (Pl: ~e), țoță, țoață sf, țoț (Pl: țoți) sm / Pl: ~uri / E: nct] 1 sn (Reg) Excrescență cărnoasă. 2 sn (Reg; d. arșice; îe) A sta ~ A sta vertical. 3 sn (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva în așteptări. 4 sn (Reg; îae) A lăsa pe cineva uluit. 5 sn (Reg; îae) A-i lua cuiva totul, sărăcindu-l. 6 sn (Reg; îe) A rămâne ~ A rămâne foarte mirat. 7 sn (Reg; îae) A rămâne foarte sărac. 8 sn (Reg; îae) A rămâne foarte singur. 9 sfm (Olt; îf țuță, țoță, țoț) Grămadă de strujeni Si: (reg) ciuclă (4), surlă. 10 sf (Olt; îf țoță) Grămadă mare de coceni de porumb. 11 smf (Pop; îf țoț, țoață; csnp) Grămadă. 12 sf (Reg; îf țuță, țoță, țoață) Adăpost mobil (din scânduri, paie, stuf etc.) la câmp. 13 sf (Reg; îaf) Colibă mică, de formă conică, în care se adăpostesc ciobanii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuț1 (fam.) adj. invar. (în: a rămâne ~)

țuț2 (reg.) s. n., pl. țuțuri

Intrare: țuț
țuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țoț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.