8 definiții pentru țopăit (țopăială)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚOPĂIT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi.
ȚOPĂIT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
țopăit sn [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 295 / Pl: ~uri / E: țopăi] 1-2 Țopăire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOPĂIT s. n. Faptul de a țopăi; țopăitură. Cînd se opriră din țopăit, ca să se mai deșerte cîteva coșuri de struguri, el o întrebă, repezit și acru. CAMIL PETRESCU, O. II 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țopăit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țopăit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țopăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚOPĂIT s. țopăială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOPĂIT s. țopăială, țopăitură, (înv.) săltare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: țopăit (țopăială)
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țopăitsubstantiv neutru
-
- Cînd se opriră din țopăit, ca să se mai deșerte cîteva coșuri de struguri, el o întrebă, repezit și acru. CAMIL PETRESCU, O. II 295. DLRLC
-
etimologie:
- țopăi DEX '98 DEX '09