11 definiții pentru țopăială
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚOPĂIALĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală.
ȚOPĂIALĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
țopăială sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 162 / Pl: ~ieli / E: țopăi + -eală] 1-2 Țopăire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOPĂIALĂ, țopăieli, s. f. (Și în forma țupăială) Acțiunea de a țopăi; săritură dezordonată, greoaie. Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: țupăială s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOPĂIALĂ ~ieli f. 1) v. A ȚOPĂI. 2) Săritură dezordonată și greoaie. /a țopăi + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țupăială sf vz țopăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUPĂIALĂ s. f. v. țopăială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țopăială s. f., g.-d. art. țopăielii; pl. țopăieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țopăială s. f., g.-d. art. țopăielii; pl. țopăieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țopăială s. f., g.-d. art. țopăielii; pl. țopăieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚOPĂIALĂ s. țopăit, țopăitură, (înv.) săltare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOPĂIALĂ s. țopăit, țopăitură, (înv.) săltare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țopăială, țopăielisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Țopăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09