21 de definiții pentru țipirig (chim.)
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIPIRIG2 s. n. (Pop.) Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. sb. caparika.
țipirig2 sn [At: (a. 1763) IORGA, S. D. X, 16 / V: (îrg) țeper~, (înv) ~per~, (reg) țâp~, țăper~, țaper~ / E: ns cf srb caparika] (Pop) Clorură de amoniu, folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPIRIG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. scr. caparika.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚIPIRIG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în diferite reacții chimice etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPIRIG1 n. pop. Substanță albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuințată, mai ales, la lipirea metalelor; clorură de amoniu. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țaperig sn vz țipirig2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăperig sn vz țipirig2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâpirig sn vz țipirig2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeperig2 sn vz țipirig2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiperig2 sn vz țipirig2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) țăperíg, mineral, V. țipirig.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țipirig2 (substanță) (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țipirig2 (substanță) (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țipirig (chim.) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țipirig, sg.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIPIRIG s. v. clorură de amoniu, rugină, salmiac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țipirig s. v. CLORURĂ DE AMONIU. RUGINĂ. SALMIAC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPIRT DE ȚIPIRIG s. v. amoniac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spirt de țipirig s. v. AMONIAC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țipirig s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țipirigsubstantiv neutru
etimologie:
- caparika DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.