2 definiții pentru țif (cioc)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țif n., pl. urĭ. Munt. Mold. Iron. Bărbuță, cĭoc: are și el un țif de barbă!
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țif (bărbuță, colț de plantă) s. n., pl. țifuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țif (cioc)
țif2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țif, țifurisubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.