22 de definiții pentru țidulă
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIDULĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula.
ȚIDULĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țidulă sf [At: NECULCE, L. 221 / V: țed~, ced~ (A și: ced~), șed~ (A și: șed~), (îvr) sced~, (înv) țud~ / Pl: ~le, (îrg) ~li / E: ucr цидула, pn cedula, mg cédula, lm cedula, scedula] 1-2 (Pop) Bucată (mică) de hârtie care cuprinde o însemnare scurtă și care servește ca permis, dovadă, chitanță etc. 3 (Reg) Rețetă medicală. 4 (Ban; Trs) Bilet de tren. 5-6 (Reg; pex) Loc sau clădire, la intrarea în oraș, unde se plăteau taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare la târg și se elibera chitanța respectivă Si: țidulărie (1-2), rohatcă. 7 (Îrg) Dispoziție dată în scris de către o autoritate. 8 (Îrg) Dispoziție de plată (a impozitului, a birului etc.). 9 (Îvr; și cu determinarea „de bani”) Bancnotă. 10-11 (Înv) Bucată (mică) de hârtie pregătită pentru a se scrie ceva pe ea. 12 (Îvr) Rubrică în condica birurilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIDULĂ, țidule, s. f. (Regional) Bucată (mică) de hîrtie cuprinzînd o însemnare scurtă (anunț, permis, chitanță etc.); bilet. Se aflau scriși pe o țidulă toți caii din sat. CAMILAR, N. I 24. Păi, nu-mi dai o țidulă cum că am adus animalul și că sînt scutit? PAS, L. I 238. Capul vinovatului se spînzura în poarta curții cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIDULĂ ~e f. pop. Comunicare scurtă, scrisă pe o bucată de hârtie. /<ucr. țidula, pol. cedula
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țidúlă, V. cedulă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cedulă sf vz țidulă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâni av vz mâine
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țedulă sf vz țidulă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țudulă sf vz țidulă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țedulă f. Mold. răvaș, bilet. [Pol. ȚEDULA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cédulă și (fals) -úlă f., pl. e (fr. cédule, it. cédola, d. mlat. scédula, cl. schédula, dim. d. scheda, care vine d. vgr. shéde; germ. zettel, pol. cedula, rut. cedúla, rus. cedúlka, cidúlka). Rar. Adeverință, chitanță. Rubrică în condica birurilor. – Pop. (d. rut.) țidulă (maĭ vechĭ țedulă) și țudúlă (CL. 1924, 184).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țedúlă, V. cedulă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țidulă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țidulă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țidulă s. f., g.-d. art. țidulei; pl. țidule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țidulă, -li.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIDULĂ s. v. bilet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țidulă s. v. BILET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țidulă (-le), s. f. – Bilet. Pol. cedula sau mag. cédula (Tiktin; Gáldi, Dict., 166).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țidulă, s.f. – v. țâdulă („hârtie”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țidulă, s.f. – v. țâdulă.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mâine (cu țidulă) adv. (iron.) niciodată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: IVO-III | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țidulă, țidulesubstantiv feminin
- 1. Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bilet
- Se aflau scriși pe o țidulă toți caii din sat. CAMILAR, N. I 24. DLRLC
- Păi, nu-mi dai o țidulă cum că am adus animalul și că sînt scutit? PAS, L. I 238. DLRLC
- Capul vinovatului se spînzura în poarta curții cu o țidulă vestitoare greșalei lui. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
-
etimologie:
- cidula DEX '98 DEX '09
- cedula DEX '98 DEX '09