țița¹ i [At: ALR SN II h 388/29 / V: ~ță, țiț, țâț / E: fo] (Ban; Trs; adesea în combinație cu alte interjecții) Stigăt cu care: 1 Se cheamă caprele. 2 Se alungă caprele.

țița² sfa [At: ALR I, 1 702/270 / Pl: ? / E: mg cica] 1 (Mar; Trs; îcs) De-a țâța-mâța De-a baba oarba. 2 (Reg; îacs) De-a (v-ați) ascunselea. 3 (Reg; îacs) Joc de copii în care o persoană cu mâinile întinse de o parte și de alta ține doi copii, care se fugăresc. 4 (Reg; îcs) De-a ~, de-a țâța-mâța De-a prinsul.

țâț¹ i vz țița¹

țiț² i vz țița¹

țiță¹ i vz țița¹

țițiț i vz țiț^2[1]