țevușoară sf [At: PISCUPESCU, O. 136/3 / V: (rar) țevș~ / Pl: ~re / E: țeavă + -ușoară] 1-8 (Șhp) Țevișoară (1-8). 9 (Înv) Conduct natural care se găsește în diferite țesuturi sau organe și prin care circulă sevă, secreții etc.

țevușoáră (oa dift.) f., pl. e. Țeavă mică. V. canulă și pipetă.

țevșoară sf vz țevușoară