7 definiții pentru țencușă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚENCUȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke.

ȚENCUȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke.

ȚENCUȘĂ, țencușe și țencuși, s. f. 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pîine etc. pentru a se constata dacă acestea sînt bune, coapte etc. ♦ Bucățică de lemn; așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. Afară de asta mai aveam noi cu ce ne trece vremea, cînd voiam: țencușa, ba tăbăcăreasca sau concina. CREANGĂ, A. 104. – Variantă: țăncuș (POPA, V. 248) s. n.

ȚENCUȘĂ ~e f. 1) Bucățică de formă triunghiulară tăiată dintr-un pepene pentru a-i verifica calitatea. 2) Bucățică mică și subțire desprinsă dintr-un corp (de lemn, os etc.); așchie. 3) Mică ruptură făcută într-o haină prin agățare de ceva (de un cui). /țanc + suf. ~ușa

țencúșe (vest) f., pl. ĭ, țăncúșă (est) f., pl. ĭ, și țăncúș (est) n., pl. e (cp. cu țenchĭ și cu germ. zinke, țumburuc). Părticică (din prescură). Părticică dintr’un pepene (o bucățică din coajă cu mĭez (cînd vreĭ să-l guștĭ. Bucata cea maĭ mică a răbojuluĭ (care rămîne p. control la cel ce are de primit baniĭ. Semn de recunoaștere făcut la urechea uneĭ vite (GrS. 6, 246). Mică ruptură într’o haĭnă cînd s’a aninat într’un cuĭ. Bucățică de lemn (numită și pană) pusă supt picĭoru uneĭ mese ca să nu se clatine (Bz.). Jocu numit și car, coțcă și țînțar (nord).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țencușă (reg.) s. f., art. țencușa, g.-d. art. țencușei; pl. țencușe

țencușă s. f., art. țencușa, g.-d. art. țencușei; pl. țencușe

Intrare: țencușă
țencușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țencușă
  • țencușa
plural
  • țencușe
  • țencușele
genitiv-dativ singular
  • țencușe
  • țencușei
plural
  • țencușe
  • țencușelor
vocativ singular
plural
țăncuș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăncuș
  • țăncușul
  • țăncușu‑
plural
  • țăncușe
  • țăncușele
genitiv-dativ singular
  • țăncuș
  • țăncușului
plural
  • țăncușe
  • țăncușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țencușă, țencușesubstantiv feminin

regional
  • 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Așchie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: așchie
  • 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Afară de asta mai aveam noi cu ce ne trece vremea, cînd voiam: țencușa, ba tăbăcăreasca sau concina. CREANGĂ, A. 104. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.